Acvacultura in sistemele recirculante. Cum isi fura patronul roman caciula singur !
In 1986 eram tanar militar TR la Regimentul de infanterie mecanizat din Piatra Neamt. Mandria unitatii o reprezenta celebrul parc auto, unde stateau aliniate la perfectie sute de tancuri, Tab-uri, camioane si alte masini de lupta.
In fiecare zi militarii le lustruiau, le vopseau si apoi iar le lustruiau si le faceau sa arate ca scoase atunci din “cutie”.
Am avut surpriza sa aflu mai tarziu in timpul stagiului militar, ca mai bine de trei sferturi din ele nu mai fusesera pornite de ani buni, erau ruginite pana in maduva oaselor, nu functionau, unele nici motoare nu mai aveau, dar ca numar statistic raportat la conducerea partidului arata foarte bine.
Dar fiecare masina de lupta nefunctionala avea alocat si un echipaj care avea marea grija de epava inutila(!!!).
Regimentul din Piatra era socotit dupa numarul masinilor de lupta unul dintre cele mai importante din Moldova.
Patru ani mai tarziu cand eram in Mauritania, aflu si ma conving la fata locului ca din cele 42 de pescadoare aflate in zonele de pescuit mai bine de jumatate aveau grave probleme mecanice si tehnice, abia ducandu-si zilele de astazi pe maine.
Locul lor ar fi fost in mod normal ori in santierele de reparatii ori in cimitirile de nave.
Dar la fel, dadeau bine la numar si Republica Socialista Romania era cotata ca fiind una din tarile cu cele mai mari flote de pescuit oceanic din lume, chit ca foarte multe nave impingeau aerul degeaba prin zona.
Zilele acestea calatorind prin tara in interes de serviciu, aflu din surse implicate in acest fenomen ca din 22 de firme care au primit bani europeni in ultimii ani pentru a construi ferme de crestere a sturionilor in bazine cu sistem recirculant de apa, doar doua functioneaza.
Ar fi prea crunt sa ne intoarcem cu peste 25 de ani in urma si sa raportam ca atunci, ca avem zeci de ferme de sturioni crescuti in sisteme moderne de recirculare a apei din care functioneaza doar cateva.
Macar epavele alea au functionat la inceput cand au fost odata noi dar acum e vorba de ferme noi noute facute pe zeci de milioane de euro, bani europeni.
La vreo 5 li s-au reziliat contractele desi semnasera contractele de finantare, unii probabil au avut probleme la gasirea co-finantarii, unele s-au impotmolit in deverse stadii de constructie din cauza proiectarii defectuoase iar unii au ajuns probabil la concluzia ca nu se merita dar au realizat asta prea tarziu.( lista beneficiarilor aici )
Vorbim aici nu de sume derizorii ci de milioane de euro pentru fiecare proiect, sume nerambursabile.
Mai bine de 95 % din cei care au accesat fonduri pentru aceasta tehnologie nu au studii de specialitate in acvacultura dar in general sunt oameni cu o anumita potenta financiara si extrem de entuziasti.
Au vazut ca Uniunea Europeana pompeaza foarte multi bani pentru dezvoltarea tehnologiilor superintensive de crestere a speciilor considerate valoroase (pastrav, sturioni,s omn african, moluste, crustacee etc), au angajat firme de consultanta care au facut proiectele iar banii au inceput sa curga in valuri.
In medie un proiect serios de piscicultura in sistem recirculant se invarte in medie undeva la 12 milioane Ron suma nerambursabila(60% din valoarea lui).
Vreo 5 milioane mai trebuie sa scoti si tu din buzunar (partea ta).
Unii n-au banii astia cash si vor trebui sa mearga la o banca ca sa-i imprumute.
Daca afacerea nu va merge, vor intra intr-o mare belea.
Daca sunt banii tai personali si afacerea nu va merge, ii treci la capitolul pierderi si 5 ani te invarti pe langa investitie deoarece nu prea ai voie sa-i schimbi obiectul de activitate.
Piscicultorii nostri cu experienta, cand au fost indemnati sa investeasca in astfel de proiecte au zis pas.
“Mai oameni buni, traim in Romania, noi ne chinuim sa vindem fitofagul asta ieftin cu 5 Ron si crapul cu 9 Ron si nu reusim, si voi vreti sa bagam pe gat romanului sturioni cu 40 Ron/kg?
Cu-i sa vindem noi mii de tone de sturioni daca lasam piscicultura traditionala si ne apucam sa facem numai specii valoroase.
Cati dintre romani isi permit sa dea 2 milioane pe un peste?”
Proiectele piscicultorilor romani de dezvoltare a pisciculturii traditionale au cazut unul dupa altul la evaluare iar celelalte care au abordat temele cresterii superintensive ale pestilor in custi, viviere flotabile si sisteme recirculante au trecut cu brio.
Dar nu asta era tema discutiei. Era vorba de numar. Din 22 de ferme care ar trebui sa fie superprofitabile, doar 2 sau trei functioneaza. Restul au spus pas ?
De ce oare ? Hai sa vedem impreuna!
De ce astfel de sisteme superintensive in sistem recirculant functioneaza foarte bine in strainatate si la noi, nu?
De ce acolo se pot obtine 100 de kg de peste/m.c. apa si la noi, nu ?
Ca sa intelegeti care este treaba cu recircularea apei va pot spune ca 80% din apa deja folosita in procesul de productie este reintrodusa din nou in circuit dupa trecerea ei prin tot felul de filtre mecanice si biologice iar 20% este apa proaspata.
Apa este trasa din puturi de adancime.Nu mai intru in amanunte tehnice ca va pierd pe drum.
Asadar ceva se intampla la noi, iar aici nu este vorba de clima si apa ci este vorba de “mentalitatea”romanului.
Am discutat cu unul din cei mai importanti operatori pe aceasta piata din Romania si iata ce am aflat:
Pentru a pune un astfel de proiect pe roate, vor interactiona mai multe entitati:
-Clientul
-Firma de consultanta pentru fonduri europene
-Arhitectul
-Consultantul in acvacultura
-Specialistul in acvacultura, specializat practic si nu teoretic in SAR ( in cazuri fericite acelasi cu consultantul )
-Constructorul
-Furnizorul de echipament,tehnica si dotari
-Inspectorul proiectului
Nu orice muritor de rand va putea sa acceseze fonduri europene pe un asemenea proiect.
Sa nu uitam ca daca valoarea totala a unui proiect este de 200 de miliarde, 80 de miliarde trebuie sa fie aportul personal al contractantului din economii sau credite bancare.
De obicei , fiind oameni cu foarte multe relatii, clientilor li se recomanda o firma de consultanta de succes, cu oameni foarte bine pregatiti care stiu sa se descurce foarte bine si care are o rata de aprobare a proiectelor mare. Adica merg aproape la sigur.
Fiecare din cei implicati in proiect isi stiu foarte bine patratica de care se ocupa.
Consultantul in acvacultura va scrie povestea frumoasa si va propune fluxul tehnologic teoretic in vederea realizarii proiectului. (teorie pura)
Specialistul in acvacultura, specializat in SAR, va accepta sau va face adnotari pe tema fluxului tehnologic, va proiecta dimensiunile, nivelmentele, dotarile tehnice, consumul de energie ,va construi, calibra si garanta functionarea practica a sistemului.
Arhitectul da o forma frumoasa desenata proiectului, folosindu-se de toate informatiile argumentate de specialist pentru obtinerea certificatului de urbanism, diverselor autorizatii, licenta etc.
Pe baza celor scrise in proiect de catre specialisti, se vor cauta ofertele furnizorilor pentru echipamente si dotari.
Un furnizor cu experienta care stie ce inseamna acvacultura in SAR, va citi partea de flux tehnologic, va face oferta de pret consultantului (specificand in paranteza un plus de 15-20%), deoarece cu siguranta pana peste 2 ani cand se va implementa proiectul, preturile vor creste, avertizandu-l cu aceasta ocazie sa-si ia o marja de siguranta la pret.
Constructorul primeste in urma unei licitatii lucrarea si pe baza proiectului primit de la arhitect/specialist acvacultor, a schitelor, se apuca de treaba respectand fazele de constructie.
Inspectorul de fonduri ce controleaza proiectul la fata locului este de obicei un bun teoretician, el nu construieste, nu garanteaza functionalitatea proiectului si da verdictul din punctul de vedere logic al fluxului tehnologic, scris si parafat de specialist.
Am vazut care sunt factorii implicati in proiect, haideti sa vedem acum de ce nu functioneaza cum trebuie un asemenea sistem de acvacultura in realitate in tara noastra.
Constructorul, dornic de a castiga un proiect cu orice pret, liciteaza si castiga cel ce ofera suma cea mai mica, sa presupunem aici o cifra de 80% din valoarea de proiect.
Diferenta aceea va trebui sa o scoata de undeva.
Din casa, imprejmuiri, spatiu verde, canale, diverse anexe nu va putea economisi si va incerca sa faca acest lucru umbland la tehnica si valorile reale al sistemelor de filtrare, aductiune, evacuare, oxigenare, componente electrice etc.
Se va produce un mic derapaj cautandu-se solutii neconforme cu partea originala a sistemului proiectat pentru a compensa costurile.
Ei lucreaza strict dupa cotele date de proiectul tehnic. El va inalta constructia exact dupa proiect, dar nu va garanta si functionalitatea lui.
Daca ar lucra sub supravegherea stricta a specialistului in SAR (sistem acvacutura cu recirculare), care stie cum trebuie sa arate la sfarsit lucrarea ca sa si functioneze la parametri, atunci ar trebui sa respecte normele si valorile de specialitate.
Marea problema este ca in Romania nu sunt firme de constructii specializate pe lucrari in acvacultura cum exista in Norvegia, Germania, Danemarca si Ungaria.
Cei care fac blocuri, drumuri si poduri sunt acceptati fara probleme la licitatii, urmand sa faca si lucruri de arta in acvacultura.
Daca s-ar impune niste conditii legate de experienta firmei atunci cand participa la licitatii pentru asemenea lucrari, probabil ca nu ar mai fi atatea rateuri in executii.
Consultantul explica clientului ca 12,6% din valoarea proiectului reprezinta taxa de consultanta, avize, memorii samd.
Din acesti bani se platesc toti cei care au lucrat la prima faza a proiectului de S.F.(studiu de fezabilitate) si din care s-a cerut deja un avans de 15-20%.
Cand acest S.F trece prin toate verificarile comisiilor, atunci clientul va fi chemat pentru semnarea contractului.
In acest moment clientul se obliga ca in maxim 3-6 luni sa prezinte proiectul tehnic.
In acest moment intervine in multe cazuri acea mentalitate paguboasa pur romaneasca.De cine pot sa ma dispensez ca sa fac economii?
Prezenta specialistului piscicol in SAR, este vitala intr-un astfel de proiect.
El garanteaza clientului ca ceea ce a scris in memoriul tehnic si va proiecta, va functiona la modul practic in viitor.
El vinde tehnologie, vinde stiinta practica.
Consultantul in acvacultura scrie doar fluxul teoretic al afacerii.
El va garanta doar functionarea teoretica a afacerii si niciodata functionalitatea practica.
El vinde teoria afacerii.
Rezumand:consultantul iti garanteaza teoria si specialistul garanteaza practica afacerii.
Dupa cum spuneam mai devreme trebuie facut proiectul tehnic.
Rolul consultantului in fonduri europene este ca proiectul teoretic pe care l-a facut sa obtina finantarea.
Daca va functiona sau nu proiectul, nu mai este treaba lui ci a clientului. El si-a luat comisionul si trece la urmatorul client.
Din dorinta de a maximiza profitul, incepe sa se mimimalizeze rolul specialistului SAR, de multe ori chiar inlaturandu-l in partea a doua a proiectului.
De ce sa plateasca 3,5% din valoarea contractului specialistului piscicol, cand banii aia ar putea sa ramana in alta parte ?
Se ajunge in unele cazuri la concluzia “aberanta” ca singura parte inutila a proiectului in aceasta faza este specialistul piscicol in SAR.
Am obtinut finantarea proiectului, ce nevoie mai avem de el ?
“Am un nepot care a terminat profesionala auto, e un baiat de isprava care nu are serviciu, se va ocupa el de ferma dupa terminarea proiectului. E simplu, totul este automatizat, ce trebuie atata specializare? , hotaraste clientul.
Consultantul in fonduri impreuna cu arhitectul incearca sa convinga clientul ca nu merita sa mai plateasca specialistul deoarece se vor descurca ei singuri.
Ce rost mai are sa plateasca in plus specialistul piscicol, ca doar si el (arhitectul) poate desena aceleasi lucruri si poate face proiectul tehnic.
Arhitectul citeste rezumatul din S.F. facut de specialistul in SAR( crestere in sistem recirculant) in prima parte a proiectului, incearca sa descifreze desenele, mai cauta tehnologii de crestere pe internet, mai da un google translate iar proiectul va incepe sa ia forma.
Aici se va incheia munca arhitectului care iti pune in fata o gramada de hartii frumos colorate si o gramada de desene care arata foarte bine.
Nimeni nu poate sa-l contrazica deoarece singurul care ar putea sa o faca a fost uitat pe dinafara.
A fost inlaturat singurul om care ar fi garantat reusita proiectului.
Ce nu stiu ei este faptul ca specialistul cunoaste mentalitatea patronului roman si atunci cand a scris proiectul contra unei sume infime comparativ cu plata celorlalti a generalizat unele amanunte, pe care doar el le poate pune cap la cap.
Sunt exact cheitele care pun angrenajul in miscare.
Sunt anumite valori date intre anumite limite. Sunt chestii aparent inofensive fara de care nu poti sa-ti calibrezi instalatiile.
El ti-a proiectat un Mercedes superb in prima faza a proiectului.
Clientul se bucura ca a luat un Mercedes la pret de Dacie, fentandu-l pe vanzator. Ce nu stie el, este ca acel Mercedes nu va depasi niciodata 40 de km la ora si va consuma 30 de litri de benzina/100 de km, daca nu va fi reglat de acel specialist sa mearga in parametri normali.
Deci nici consultantul in acvacultura nu mai este contactat, el a facut teoria, a fost platit, proiectul acceptat si totul este OK.
Specialistul in SAR nu mai este contactat nici la proiectarea tehnica, nici la stabilirea caietului de sarcini si nici macar cand constructorul se apuca de lucru.
Se construieste si incep sa se caute furnizorii pentru dotarea fermei.
Clientii nostri sunt unsi cu toate alifiile. Cauta sa faca economie din orice.
Ei stiu ca au nevoie de bazine circulare din polipropilena.
Au proiectul initial facut de specialist si merg la un producator local de fibra de sticla ca sa le faca la jumate de pret.
De ce sa le comande la producator cand poate fenta elegant si sa le faca mai ieftin in alta parte chiar daca din punct de vedere calitativ sunt mult inferioare..
Ce daca proiectul tehnic nu recomanda fibra de sticla. Parca pestele stie in ce va fi crescut?
Se cauta cel mai ieftin ofertant de pe piata pentru dotarile tehnice.
Arhitectul isi da seama ca ceva scartie in proiect si solicita furnizorului sa livreze echipamentul doar cu montaj la fata locului.
Acel furnizor daca nu se pricepe si nu poate citi un proiect , se bucura enorm cand vede valoarea comenzii.
100.000 de euro dintr-o lovitura. Singura si cea mai mare problema este ca o data cu montajul, el va raspunde de buna functionare si garantia lucrarii.
Aici intra intr-o mare belea furnizorul din cauza unui proiect SF bine intocmit de specialist, dar prost proiectat si la fel de prost construit.
Instalatiile nu vor functiona la capacitatea normala din cauza proiectarii proaste si cineva va trebui sa raspunda pentru garantie si functionare, iar cel mai la indemana vinovat este furnizorul.
Este mult mai usor sa dai vina pe cineva decat sa-ti asumi propriile greseli de proiectare si constructie.
Un furnizor destept daca nu este multumit cu proiectul si fluxul tehnologic pus in fata, daca vede ca echipamentul solicitat este de o calitate inferioara comparativ cu ce are clientul nevoie, nu se va obliga niciodata la montaj ci va face doar furnizarea in curtea fermei, va face predarea si receptia materialului, va oferi garantia si va pleca urgent acasa.
Isi da seama ca orice sfat va da, nimeni nu il va asculta. Nici client, nici constructor, nici arhitect iar in aceasta faza a lucrarilor chiar nu mai conteaza.
Sa presupunem ca ferma incepe sa ia forma din proiect, cu toate greutatile prin care a trecut.
Toata lumea se bucura, se inaugureaza, se taie panglici la inaugurare si se sparg sampanii.
Sa nu va imaginati ca o ferma aparent functionala este si productiva.
Cand se respecta fluxul tehnologic, anumit varabile gen:calcul de consum curent electric, calcul de furaj, oxigen si productie trebuie sa fie intr-un echilibru, pentru ca sa putem spune ca ferma este garantata functional.
Cand clientul isi va da seama dupa primele 6 luni ca ferma nu functioneaza in parametri normali sau consuma de 3-5-10 ori mai mult curent electric si oxigen decat era scris in S.F, clientul nu va avea decat doua alternative:
-cheama specialistul piscicol in SAR si reface toata instalatia de la zero pe cheltuiala lui.
-continua asa si dupa trei ani intra in faliment total.
S-a construit ferma si dirigintele de santier preda managerului de proiect lucrarea facut exact dupa proiectul arhitectului.
Clientul este foarte bucuros deoarece a facut economie lucrand fara specialist si a reusit sa faca montajul echipamentelor in hala.
Tot ce era pe lista proiectului facut de firma de consultanta se poate declara functional, clientul isi ia inapoi 60% din bani dupa audit, si poate incepe popularea si functionarea fermei. Numai ca acum incep adevaratele probleme.
Banca preseaza clientul, termenele nu au fost respectate, nimeni nu stie cum se monteaza corect aparatura si pe unde, cum se calibreaza corect ce apare pe lista cu fluxul tehnologic: aerator, filtru biologic, filtru mecanic , sistem oxigenare etc.
Calibrarea unei ferme proiectate corect este ultima si cea mai importanta faza intr-o astfel de constructie in sistem recirculant.
Pornirea filtrarii biologice, raportul de populare, sarcina filtrelor mecanice, raportul corect al dizolvarii oxigenului in sistem pentru kg. peste finit/mc.apa recirculata, sunt elemente vitale pentru buna functionare.
Pana cand specialistul nu este parte activa in proiectarea, constructia, montarea, popularea, calibrarea unei ferme in sistem recirculant, clientul nu are nici cea mai mica sansa de a-si recupera investitia daramite sa mai intre pe profit.
Ca o concluzie trista:
La noi in tara proiectul SF este scris de acvacultori teoreticieni, arhitectul deseneaza proiectul tehnic, consultantul face copy-paste proiectelor existente si deja aprobate, constructorul se ocupa de montaj si in final clientul se zgarceste in a plati specialistul in acvacultura la timp.
UE pompeaza foarte multi bani in ferme ce vor fi nefunctionale sau care nu vor produce niciodata la capacitatea pentru care au fost proiectate.
Un sistem de acvacultura SAR functioneaza si sub un cort de folie bine etansat. Partea care asigura functionalitatea sistemului este mascata in pamant. Hala este in ultimul plan.
Acel om,specialistul in SAR, uitat si izolat de toata lumea, este singurul care va face ca lucrurile sa se miste acolo.Dar nu pe munca patriotica sau bani putini cum este obisnuit sa plateasca patronul roman.
PS.
“Prin anii de inceput al capitalismului un tigan (sa nu fiu considerat rasist, e doar un banc) facea tigai pe care le vindea in piata, ca si pana atunci.
Pana intr-o zi cand a fost amendat ca nu are autorizatie.
A platit amenda si a fost sfatuit sa-si faca firma.
Si omul nostru si-a facut firma.
Si a vandut in continuare tigai in piata, cu autorizatie.
Dar dupa cateva luni la el acasa a venit un inspector de la finante in control.
Si, cum era de prevazut l-a amendat. Ca nu are actele in regula. Si l-a sfatuit sa-si angajeze contabil.
Si omul nostru si-a angajat contabil.
Dar dupa cateva luni iar a primit amenda ca nu si-a depus declaratiile la fisc.
Pentru ca nu erau semnate de administrator (omul nostru era analfabet).
Si a fost sfatuit sa-si angajez director.
Si si-a angajat director.
Dar directorul si-a adus si secretara blonda si cu picioare lungi.
Si astfel, dupa cateva luni banii din tigai nu mai ajungeau nici pentru salarii.
Si s-a hotarat ca trebuie facute restructurari si cineva trebuie sa plece acasa.
In sedinta factorilor de decizie cineva si-a amintit ca au in firma un tigan care vinde tigai si l-au concediat.”
Inainte de a lucra la “Croco” Onesti, imi imaginam ca pt diverse lucrari se poate folosi ingeniozitatea descurcaretului roman. Acolo am aflat ca de gazon nu se ocupa decat specialistul , si asta pe tot parcursul anului, ca perdeaua trebuie aleasa de specialistii care o vor si pune in fereastra.. :)) Si chiar adusi de la 300 km, am descoperit ca alegerea lor e cea mai corecta. Pe mine m-ar fi costat mai mult, pt ca si timpul, costa ! Nu voi continua cu sute de exemple.. Acolo, am invatat ca specialistul costa mai putin decat incercarile traditional romanesti de “a ne descurca”.
Si ca sa tragem o concluzie: daca toti pasii tehnologici (si bineinteles oamenii care raspund de ei) ar fi respectati, credeti ca un sistem recirculant in acvacultura ar putea fi o afacere de succes in Romania? Multumesc
Trebuie sa am grija la nuantele intrebarii.Daca ar fi executat corect cu siguranta ca rolul S.A.R. de a produce peste in sistem superintensiv ar fi atins in totalitate si productii de 100 de kg de peste/mc apa ar fi o realitate.
Daca ar fi o afacere de succes depinde dupa parerea mea de specia pe care o vei produce.
Imaginati-va ca aveti 100 de tone de nisetru de 3 kg in stoc.Reusiti cu mare greutate sa vindeti 20 de tone iar la restul cautati cumparatori care trebuie livrat in maxim doua luni.
Pestele ramas,trebuie hranit cu furaje care nu sunt deloc ieftine altfel pierde in greutate,instalatiile trebuie sa mearga nonstop consumand curent electric pentru a oxigena si improspata apa si nu numai,creste pretul de productie si ajungi la un moment dat sa-l vinzi in pierdere.
Daca ai cumparatori la timp nu ar fi nici o problema,dar daca nu ai, atunci chiar daca este functionala se mai poate numi o afacere de succes?
Ratele la banci trebuiesc platite la timp altfel esti executat
La ora asta in Romania sturionul este un peste greu vandabil pe piata noastra iar piata din Europa este acoperita de altii.
Singurii care castiga lin acest moment la noi sunt cei care fac puiet de sturioni si au contract cu statul roman pentru repopularea Dunarii avand desfacerea asigurata.
Indiferent de specia crescuta,fie ca vorbim de sturion,pastrav sau crap,putem vorbi de succes doar daca cuantificam producctia in bani atunci cand atinge greutatea economica pentru vanzare.
Daca nu, costul pestelui la producator creste foarte mult si o afacere de succes se va indreapta spre un faliment de succes.
In cazul in care in SAR de 1400 mc, avand 3 sisteme independente cu bazine precrestere puiet sturion si bazine cerstere pastrav – se produce 2 cicluri de pastrav/an la 17 C si incet preia locul in bazine nisetru afacerea fa fi profitabil . In primii 3 ani va sustine vanzarea pastravului puietul de sturion si veti avea succesiv 5 cicluri de sturion in ferma . Aceasta metoda functioneaza doar pe o singura temperatura si ferma este inpartit in 3 sisteme SAR care functioneaza.
partea cea mai dureroasa in SAR este ca trebuie sa invatati sa conduceti si sinteti pe urmatorii 10 ani pe mana specialistului , asta presupune incredere deplina
Intr adevar. Nici nu mi am pus problema cresterii si vanzarii unor specii cum sunt crapul si pastravul. Nu cred ca se merita. Insa, sincer, ma gandeam la Silurus glanis. Credeti ca e o specie care are cautare pe piata romaneasca si eventual europeana? Stiu ca aveti cunostinte practice despre aceasta specie si chiar as vrea sa stiu daca este interesanta pentru piata romaneasca! Nu vorbesc din perspectiva unui pescar, ci mai degraba din cea a unui acvarist! Multumesc
Somnul alaturi de salau si stiuca sunt pesti cunoscuti si consacrati in memoria olfactiva a consumatorului roman.Daca vreti o parere pur personala eu cred ca salaul este o specie care s-ar vinde mai bine decat somnul.Este un peste fara grasimi recomandat de toata lumea pentru calitatea carnii.(pentru copii,bolnavi,cei cu diete si cei ce vor sa manance sanatos).
Pentru mine somnul cel mai gustos este cel intre 0,300-0,500 de grame cand nu are pic de grasime.Unii ma vor acuza ca distrug puietul dar este o parere pur personala si vorbim aici de partea gastronomica.
Referitor la rentabilitate as putea sa scriu un articol pe aceasta tema nu numai cateva randuri.Este vorba de costul de productie cu care il produci.
Daca l-ai produce cu 4 lei si l-ai vinde cu 8 la prima mana ar fi exceptional caci ai scapa imediat de el.
Daca il produci cu 12 si il vinzi cu 15 la en-gross nu prea mai gasesti cumparatori.
Partea proasta este ca in aceste sisteme superintensive pestele depinde in totalitate de hrana,oxigenul,temperatura si calitatea apei pe care ii asiguri.Nu l-ai vandut la timp te duci imediat pe pierderi.
O pana de curent de doua ore daca nu esti pe faza si nu iti poti deschide imediat sursa alternativa de energie electrica iti poate omori in cateva minute zeci de tone de peste.
“Sistemele recirculante, fiind foarte costisitoare în ceea ce priveşte investiţia iniţială şi costurile anuale, nu se justifică decât dacă se cresc specii cu valoare ridicată precum sturionii, şalăul, bibanul, anghila, somn, tilapia, etc. În nici un caz aceste sisteme nu se vor aplica pentru creşterea ciprinidelor de consum sau a păstrăvilor. Aceste specii pot fi crescute în sistem doar ca specii auxiliare celorlalte amintite.”
pastravul curcubeu este crescut cu succes in sistem recirculant intensiv…
Puteti citi aici evidenta si situatia actualizata la zi a cererilor de finantare pe FEP (fonduri europene pentru piscicultura) pentru toate regiunile din Romania:
http://www.ampeste.ro/images/cereri-finantare/evidenta-cereri-finantare-pop-20.12.2013.pdf
Cum se obtine caviarul:
http://hybridtechcar.com/make-caviar-34-photos/
Salut ! Din aceasta primavara si eu incep o ferma de crestere superintensiva :). Incep pe banii mei, o iau usor, montez totul sa cunosc toate dedesupturile si sigur o sa reusesc.Nu am graba si ma voi extinde pe parcurs odata cu dezvoltarea speciei. Cam asa m-am gandit/
salutare.
prietene ai mare dreptate.. eu de un an de zile construiesc o ferma piscicola superintensiva .. pe bani mei,, am avut norocul sa vad cu ochii mei in emiratele arabe asa ceva.. in romania ca simplu om nu poti accesa fonduri europene ca simpla persoana,,, te lovesti de tot felul de sfinti pana la dumnezeu..
Salut Ilie,si eu sunt pe drumul acesta,incerc sa construiesc un SAR,si caut cat mai multe detalii si opinii.Poti da detalii despre cazul tau,sau daca ai timp sa corespondam pe email.Adresa mea adingheorghita@yahoo.com in caz ca esti de acord!
va salut! am doua intrebari:
1 a reusit cineva sa transporte puiet de salau fara sa moara tot?
2 care sant cifrele pe care ati facut calculul rentabilitatii in sars la pastrav de va dat cu minus?
1. Bineinteles, cum credeti ca se muta salaul dintr-o ferma in alta?
De fapt, salaul se transporta cel mai sigur la varste mici, pina nu ajunge la 300 de grame
As fi s eu curios de aceste cifre si eu vis a vis de pastrav…
Pentru cei interesati pe http://www.romfish.ro la sectiunea Stiri, aveti la pagina 4 Ghidul de acvacultura recirculanta si la pagina 2 articolul Problemele acvaculturii recirculante.
Domnule ing Albu cum putem sta de vorba ? Multumesc anticipat msmsorin@gmail.com