Baba si mitraliera! (ultima parte)

Baba si mitraliera! (ultima parte)

Anul acesta am avut parte de unul din cele mai frumoase concedii din viata mea alaturi de famile.Doua-trei zile intr-un loc si apoi plecam mai departe.In total 2300 de km cu masina.


Transfagarasan-Vidraru-Manastirea Curtea de Arges-Polovragi-Operele lui Brancusi de la Tg.Jiu-Manastirea Tismana-Transalpina-Ranca-Cetatea Alba Iulia-Garda de Sus-Cetatile Ponorului-Cheile Turzii-Salina Turda-Sovata-Lacu Rosu-SalinaTg.Ocna-SlanicMoldova precum si pesterile: Muieirii, Polovragi, Scarisoara, Vartop,Ursilor, Farcu, Meziad au fost cateva dintre locatiile vizitate.Un concediu de vis in care in majoritatea timpului am fost stationati in Apuseni.


La pensiunea Onelia din Garda de Sus unde am fost cazati 4 zile ne-am imprietenit cu o familie de canadieni de origine romana de undeva de prin Mehedinti care isi facea concediul in tara prin Apuseni.


Intr-una din seri pe cand stateam la un pahar de vorba si afland cu ce ma ocup, Claudiu mi-a povestit fara sa-i faca placere una din cele mai nefericite experiente din viata lui legate de piscicultura.


In 1993, fiind un prosper om de afaceri, Claudiu a cumparat un iaz aflat in ruina si care a apartinut unui fost CAP.


Iazul avea vreo 4 hectare avand digul  rupt in urma unei viituri.


Una peste alta omul nostru a refacut digul, a reparat calugarul de evacuare si a decolmatat iazul.


A facut un drum de balast de jur imprejur ce permitea accesul cu orice tip de masina pe orice vreme.


L-a imprejmuit, a plantat salcii de jur imprejur ,a amenajat malurile, l-a populat cu crap si usor usor locul a devenit o oaza de verdeata unde el venea impreuna cu familia, cu partenerii de afaceri si prietenii apropiati pentru a-si reincarca bateriile.


Dupa ce in urma cu cativa ani iazul aflat in ruina nu atrasese atentia nimanui acum deja mai multi investitori salivau doar privindu-l.


S-au incercat clasicele scheme de a-l scoate de acolo pe motivul ca pamantul de sub luciul de apa nu i-ar apartine dar totul s-a rezolvat in timp.


A primit multe oferte de a vinde iazul dar le-a refuzat pe toate.


Prin anul 2000 a fost abordat de un prieten foarte bun care stia ca nu prea mai are timp sa se ocupe de iaz deoarece prinsese un contract in Orientul Apropiat si statea mai bine de opt luni pe an acolo.


Prietenul i-a sugerat ca niste amici de-ai lui ar fi interesati sa preia partea de administrare a iazului pentru un club exclusivist de oameni de afaceri care i-ar oferi o chirie de 7000 de dolari pe an, contract ferm pe 5 ani,pescuit doar C&R.


Si-a facut Claudiu un calcul scurt, a discutat si cu sotia si a fost de acord. Oricum iazul nu-i producea nimic deoarece nu se complicase pana atunci cu pescari.


Avea si doi paznici pe care ii platea luna de luna.


S-a intalnit cu baietii respectivi in prezenta prietenului celui mai bun, au discutat, a fost de acord si ulterior a semnat un contract intre firma lui si societatea amicului pentru administrarea baltii.


Avand incredere oarba in prieten, a semnat contractul si a primit un avans. S-au facut procesele verbale de predare-primire, paznicii au fost preluati de noii administratori si totul parea in regula.


Claudiu si-a facut bagajele si linistit a plecat in Arabia Saudita cu afaceri.


La un moment dat este sunat de sotia lui care ii spune ca a fost chemata in ziua urmatoare de prietenul lor la iaz deoarece doresc ca in prezenta ei sa faca o populare cu peste si ea sa semneze un proces verbal de receptie a pestelui in balta.


“Nu stiu de ce le mai trebuie peste ca este destul in balta dar in fond este treaba lor”,a raspuns Claudiu. Mergi acolo si vezi despre ce este vorba.”


A doua zi primeste din nou telefon.


“Am fost, a venit o masina mare si de acolo s-a descarcat peste adus de la unguri. Ei au zis ca este in jur de 7 tone de crap. Dar,apropo, vezi ca baietii au facut si vreo 12 pontoane pentru pescuit.Sunt ochioase dar parca mai frumos era inainte.”


Imediat l-a sunat pe prietenul lui care l-a linistit repede:

“Hai mai Claudiu,am facut totul frumos, n-ai sa mai recunosti cand vii. Clubul a hotarat sa mai bagam si niste crap sa nu pierdem timpul degeaba pe balta.


“Apropo,vezi ca ti-am basculat cativa amici care au venit la balta si care spuneau ca au aprobare de la tine.Nu te supara, am zis ca suntem un club exclusivist in care ne intalnim doar intre noi. Daca vii tu nu-i nici o problema, dar altii pardon …de aia iti platim 7000 de dolari pe an.”


A inghitit Claudiu in sec dar si-a zis ca asa e in afaceri.


Contractul lui s-a prelungit in Arabia Saudita la un an si apoi s-a reintors in tara.


Primul drum l-a facut la balta. Aici totul era foarte frumos, pontoane rezistente, gratare facute la fiecare ponton, umbrare totul era super. Singura mare problema era amplasarea pontoanelor care l-ar fi incurcat sa pescuiasca cu navodul dar in rest totul era OK.


I s-a platit si rata urmatoare de 3500 de dolari si totul era cat se poate de bine.


Intr-o zi primeste telefon de la prietenul sau care il anunta nonsalant ca si-a vandut societatea unor membri ai clubului ,ca el nu mai are nici o treaba cu asta iar pentru orice problema sa ia legatura de acum incolo direct cu ei.


Noii proprietari erau doi “baieti de baieti”,oameni de afaceri,precum si un avocat,cel ce redactase contractul.


“Bine ati venit domnule Claudiu”, il intampina avocatul….”Cu ce ocazie pe la noi?”


“Am venit dupa banii de chirie, ca vad ca nu mi-au intrat in cont”


“Cred ca este o greseala, dupa calculele noastre , dumneavoastra ne datorati bani si nu noi. Chiar vroiam sa va trimitem o instiintare dar iata ca o sa v-o dau personal.”


Cand i s-a inmanat hartia lui Claudiu i s-a facut rau instantaneu. Le datora conform hartiei peste 60.000 de dolari reprezentand contravaloarea pestelui bagat, a pontoanelor, gratarelor, umbrarelor si altor lucrari facute pe balta.


Toate lucrarile erau acoperite de devize si facturi iar pe procesul verbal de receptie a pestelui trona semnatura sotiei sale.


“Sunteti nebuni, ati facut de capul vostru toate astea. Nu ma intereseaza, nu am sa va dau nici un ban.”


Atunci avocatul a scos contractul de asociere si jos de tot cu litere mici scria ca administratorul se obliga sa faca in numele si pe cheltuiala proprietarului operatiuni de populare,modernizare etc. etc etc.Semnat,parafat si stampilat de Claudiu.


Fusese un act facut pe genunchi ca intre prieteni si semnase ca prostul fara sa citeasca tot contractul in amanunt.


“Daca nu va convine puteti sa ne dati in judecata dar sigur pierdeti, asa ca mai bine ne intelegem amiabil altfel va dam si noi in judecata si cerem si dobanzi la sumele pe care ni le datorati.”


Cert este ca un prieten corupt si un avocat destept l-au lasat sa vorbeasca singur.


A consultat si alti avocati si toti l-au sfatuit sa cada la pace deoarece contractul era facut beton si chiar daca s-ar fi judecat ani de zile sansele ca sa castige erau foarte mici.


Ar fi vrut sa goleasca iazul si sa vanda pestele dar avea un presentiment ca popularea fusese doar de fatada.


Povestea este mult mai lunga dar cert este ca pana la urma a mai primit inca 10.000 de dolari si le-a vandut scarbit afacerea. Cuprins de lehaminte a facut cerere de plecare definitiva din tara in Canada  iar in 2006 a parasit tara impreuna cu familia.


Aceasta este intamplarea reala care a stat la baza acelui articol si nu prostiile debitate pe forumuri. Daca cineva s-a simtit cu musca pe caciula e problema lui si nu a mea.


Acolo in articol se termina totul cu bine pentru piscicultor dar aici proprietarul pierde totul.


A fost o pilda pe care am vrut sa o transmit pentru ca sa nu cada si altii in capcana.


PS.Am fost extrem de dezamagit de atacurile marlanesti care s-au facut la persoana mea pe unele forumuri. Oameni pe care ii stimam in modul cel mai onest m-au facut analfabet, agramat, un individ care isi face reclama blogului prin “scandaluri”( ??? ) acuzandu-mi cititorii ca nu sunt decat niste persoane analfabete cu 2-3 clase.

Stimati “asa zis prieteni” in fata si duplicitari in rest.Ce ati facut va descalifica in fata mea.Am spus si o repet:”Nu sunt un scriitor si nici un povestitor.Mi-ati citit povestea vietii mele.Mi-am petrecut 23 de ani pe malul iazurilor si lucrand cu tot felul de oameni.Nu mi-am petrecut viata in salile bibliotecilor dar intotdeauna am lecturat cu placere o carte buna. Bat cu un deget la tastatura dar nu imi este rusine. Ma chinui sa nu fac prea multe greseli gramaticale. Dar sa folositi un mod atat de josnic ca sa ma atacati nu aveti nici o scuza. Sa ma sune cineva noaptea de pe numar ascuns, speriindu-mi familia, si sa-mi spuna sa-mi iau” labele” de pe clubul L deoarece l-ati  atatat  voi pe forumuri, asta nu o sa pot sa v-o iert.

As vrea sa pot pune lista celor 157 de abonati pe care ii are site-ul meu in acest moment si sa le spuneti in fata ce ati scris pe forumuri despre ei. Ma opresc aici spunandu-va doar atat:”Sunt un om care iert cu mare usurinta,singurul defect este ca nu uit niciodata”.Pace voua!

 

 

Share

Comments

  1. Pacat ca sunt unii care nu inteleg nimic din cele prezentate aici. Doar cei frustrati procedeaza de maniera asta – cu amenintari si alte atacuri verbale. Cred ca am citit toate articolele aparute si recunosc ca sunt incantat de ceea ce am aflat – ma refer la o experienta profesionala vasta imbinata cu viata privata. Cati dintre noi am fi putut face asta? Daca stam sa ne gandim bine nu cred ca prea multi. Inca o data se confirma ca romanul este invidios, rautacios si ranchiunos pe aproapele sau. Ne mai intrebam de ce nu ne mai suporta nimeni…

  2. Lulu, ce spui tu acilea? Domnu Albu nu a amenintat. El a zis ca nu uita. Atat!

  3. Nu vă mai faceți probleme cu calitatea scriituri, este un stil curat,corect gramatical și coerent, foarte ușor de citit; îl consider ideal pentru un asemenea blog și nu înțeleg cine ar avea o problemă cu el, mai ales că sunt blogeri de profesie care scriu mai prost.

    V-am citit toate articolele și la niciunul nu m-a deranjat cu ceva exprimarea și cred că sunt mai în calitate să-mi dau cu părerea despre scris decât multă multă lume.

    Voi continua să citesc cu plăcere blogul, nu mai țineți cont de atacuri – netul e un mediu agresiv și pentru mulți e un spațiu unde pot să-ți verse frustrările sau să-și aroge niște calități pe care nu le-au avut niciodată în realitate.

  4. Eu sunt unul din abonati si citesc cu placere, groaza, mahnire, bagare de seama tot ce se scrie. Cateodata suntem pe aceeasi lungime de unda, alta data nu. Este un lucru bun faptul ca nu suntem toti la fel , dar per general pot spune ca este unul dintre cele mai bune bloguri despre viata si pescuit ( in ce ordine vreti) pe care le-am citit !

    PS: Dl. Albu , incercati sa ignorati va rugam pe viitor injuriile si criticile aduse pe forum-uri, insusiti-va criticile acolo unde ele sunt justificate si primit cu bucurie laude si aprecieri atunci cand le meritati pe deplin.

    Cea mai sigura cale spre esec este incercarea de a multumi pe toata lumea !

  5. Va multumesc pentru cuvintele frumoase.Va asigur ca toate articolele mele vor fi la fel de caustice si verticale ca si pana acum.
    Imi cer scuze Gabi ca nu ti-am raspuns atunci dar am preferat sa ma linistesc mai intai ca sa nu fiu tentat sa jignesc pe nedrept pe cineva si apoi sa imi para rau.
    Toti pescarii care citesc blogul acesta trebuie sa inteleaga ca eu reprezint ca si inginer piscicol interesele sectorului piscicol.
    Intamplarea a facut sa fiu unul din foarte putinii ingineri piscicoli din Romania care a dorit sa dea o sansa pescuitului sportiv in fermele piscicole in ultimii 15 ani.Sunt unul dintre fanaticii C&R.
    Sunt sigur ca in foarte multe articole voi intra in conflict cu pescarii sportivi.Pot sa va mint frumos si sa va spun ce doriti sa auziti sau pot sa va dezvalui adevaruri dureroase.Totul depinde de dumneavoastra.Va multumesc!

    • Gabi Sandu Says: December 8, 2013 at 8:58 am

      Florin. Crede-ma ca te-am sunat tocmai ca sa linistesc apele, nu sa ne certam. Suna-ma cand poti si iti promit ca o rezolvam. Este pacat sa continuam asa.

  6. Domnule Albu, imi plac povestirile dumneavoastra. Imi plac pt le pot vedea cu ochii mintii, pt ca pot fi partas la intamplari, unele vechi de 20 de ani, si totusi, inedite. Citesc ca dl Albu e injurat. Hm.. E firesc ! Neputinta are traire proprie si gust de fiere.

  7. constantinescu daniel Says: December 9, 2013 at 8:57 am

    Foarte interesante articolele dvs. In multe din ele m-am regasit…ca patron de balta…
    Multumesc pentru ideile regasite.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


2 + = 11

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Website is Protected by WordPress Protection from eDarpan.com.