Experiente din trecutul indepartat si apropiat…

Experiente din trecutul indepartat si apropiat…

Am primit astazi un e-mail de la un cititor care m-a amuzat teribil.


“Ce faci domnule inginer, nu ti s-au terminat inca sarbatorile? Ne-ai atatat interesul si acum te-ai oprit brusc? Pune mana si scrie ca intru in depresie cand intru pe blogul tau si vad ca ultima postare este de anul trecut. Scrie, ca zici bine ce zici, ca din pacate esti printre putinii care au curajul sa spuna lucrurilor pe nume.”


Cum as putea reactiona la un asemenea comentariu?


As vrea sa-i spun simpaticului domn ca am nevoie de o anumita stare de spirit pentru a putea scrie un articol.Daca n-o am, atunci prefer sa ma las pagubas si sa mai aman putin.


Trebuie sa simti ceea ce scrii, altfel cititorii te simt fals si asta nu te avantajeaza deloc.


Am inceput 4 materiale pana acum dar nu am reusit sa duc nici unul pana la capat.Mai trebuiesc lucrate. Nu au sare si piper deocamdata, iar cititorii mei nu sunt la regim.


O fi de vina ceata asta care ne bantuie zi si noapte de la inceputul anului.Cine poate sti cu adevarat?


Dincolo de latura amuzanta a acestui comentariu am ramas putin pe ganduri.


Persoana respectiva avea  dreptate. Blogul nu iti confera doar drepturi ci te si obliga sa-ti respecti cititorii prin publicarea regulata a unor materiale de calitate.Cu cat mai des, cu atat mai bine.


Legea lui H.L. Mencken ne spune ca:


 “Cine ştie, face. Cine nu ştie, învaţă pe alţii să facă. Cine nu ştie nici să înveţe pe alţii, conduce!”


In ce categorie ma aflu acum, nici eu nu mai stiu. Mi-ar place sa cred ca nu in ultimile doua.


Ceea ce stiu cu siguranta este ca am avut de-a face cu cei din categoria din mijloc si nu mi-a fost deloc comod.Uneori m-am mai intersectat si cu unii din ultima categorie.


In ambele cazuri starea de disconfort resimtita a fost considerabila.


As vrea insa sa punctez cateva lucruri vizavi de experientele trecute si prezente.


In primul rand nu sunt si nu voi fi un justitiar care se lupta cu sistemul.


Am primit documente despre asa zise “anomalii” legate de anumite proiecte pentru accesarea de fonduri, fiind rugat sa le public si sa le comentez. Am refuzat.Nu sunt un organ de ancheta.


Pot sa-mi dau cu parerea despre lucruri pe care le cunosc personal, nu am insa nici puterea si nici dorinta sa ma implic in bataliile altora.


Am fost abordat de patroni de balti care m-au incurajat sa scriu cat mai multe articole legate de pescuitul sportiv.


Le-am propus unora sa scrie cate un articol pe care sa-l public din cand in cand pe site, dar m-au refuzat politicos spunandu-mi ca daca ar spune tot ce gandesc si-ar pune pescarii in cap.


Colegii mei piscicultori ma incurajeaza sa scriu mai multe articole legate de piscicultura si de problemele cu care se confrunta.


Unii prieteni, profesori universitari cu doctorate in piscicultura mi-au propus sa scriu cateva articole legate de cercetarile lor vizavi de evaluarea fondului piscicol pe apele din Romania daca tot i-am “acuzat” ca toate datele sunt monopolizate in cadrul mediului academic. I-am asigurat de toata cooperarea mea.


Am “isterizat” pe unii atunci cand am publicat articolele pe tema “legendei sterilizarii pestilor “in urma pescuitului electric, fiind acuzat ca sunt un adept al acestui tip de pescuit.


Eu am afirmat doar atat ca si concluzie a articolelor:” Nici un studiu stiintific publicat pana acum nu a confirmat ca acest tip de pescuit poate provoca sterilizarea pestilor”.


Datorita manipularii fara discernamant a aparatelor si a tipului de curent folosit, pot aparea mortalitati in randul puietului, rupturi musculare datorita spasmelor, distrugerea vezicii gazoase si rupturi ale coloanei vertebrale dar in nici un caz nu se va produce sterilizarea pestilor.”


Relatia piscicultori-administratori de iazuri de pescuit sportiv-pescari sportivi.


Voi insista putin pe acest subiect intrucat il consider foarte important.


Legat de comunicarea dintre piscicultori si pescarii sportivi am afirmat deja ca ei folosesc doua limbaje diferite, fapt ce duce la imposibilitatea intelegerii lor in cele mai multe cazuri.


Vizavi de comunicarea intre administratorii de balti de pescuit sportiv si pescari, desi ar trebui sa foloseasca aceeasi limba de comunicare, vorbim totusi de doua dialecte diferite care pot duce din nefericire la neintelegeri.


Veti spune ca daca cele doua parti se intalnesc, isi strang mainile si zambesc, totul este OK.


Nimic mai gresit. Zambetul este cea mai impersonala forma de exprimare nonverbala dupa parerea mea.


Poti sa zambesti frumos cand strangi mana persoanei din fata ta daca o placi, dar poti sa-i zambesti la fel de frumos si daca o antipatizezi profund, tocmai ca sa-ti maschezi sentimentele.


Aud de foarte multe ori si ma amuza acest lucru:”hai sa mergem in cutare loc la pescuit deoarece sunt prieten la catarama cu patronul.”


Lucrand de 15 ani in bransa pescuitului sportiv si cunoscandu-ne intre noi, cand il intreb pe respectivul patron ce parere are despre acel prieten pescar,de multe ori el iti va raspunde:”da-l in masa, e un profitor notoriu de care nu stiu cum sa mai scap, n-am nici o treaba cu el.”


Pentru administrator esti un “bun prieten” atata timp cat iti achiti obligatiile financiare pe care le ai fata de el si fata de afacerea lui.


Pentru ca el stie ca peste 95 % din prieteniile pe balta sunt doar din interes.


Pescarul “prieten” spera ca se va bucura de bunavointa daca va incalca regulamentul.


Spera intr-un control mai lejer la plecare.


Spera ca va fi acceptat la pescuit in locuri “rezervate special”.


Spera ca-si vor putea aduce unul, doi sau trei prieteni pe acelasi bon de pescuit.


Spera ca partida de pescuit de 12 ore se va transforma in una de 24 de ore in aceeasi bani.


El spera, spera si iar spera.


Daca respectivul administrator va ceda activitatea de pescuit sportiv sau piscicultura, 95% din “prieteni” se vor evapora ca din senin si vor deveni “prietenii” noului administrator.


Cea mai mare calitate pe care consider eu ca trebuie sa o aiba un administrator de balta este sa stie si sa aiba curajul sa spuna “NU” atunci cand trebuie.


Daca nu ai puterea sa spui NU atunci cand trebuie, atunci aceasta slabiciune va fi speculata in defavoarea ta si vei avea mari greutati in ati gestiona afacerea.


Exista si situatii in care de-a lungul anilor se incheaga prietenii adevarate intre administratori si unii pescari sportivi si nu doar simple amicitii de interes, dar astea sunt cazuri mai rare.


Acesti prieteni adevarati isi vor plati intotdeauna taxa de pescuit la timp sau serviciile pe care ti le fac vor depasi cu mult valoarea taxei. Ei sunt cei care vor respecta cu strictete regulile de pescuit iar prezenta lor pe balta iti va produce intotdeauna o mare bucurie.


Relatiile administrator-pescar trebuiesc construite pe principii sanatoase.


“Asta vreau eu de la tine ,domnule patron. Asta vreau eu de la tine, domnule pescar. Restul e poezie.”


Dupa 15 ani am invatat la perfectie toate dialectele pescuitului. Metalimbajul de balta nu mai reprezinta un secret pentru mine.


Cum am invatat acest lucru? Foarte simplu. Am cunoscut mii de pescari pe balta, le-am strans mainile, am zambit si am vorbit cu ei privindu-i in ochi. Ochii sunt poarta sufletului si ei niciodata nu te vor minti.


Daca pescarul din fata ta iti strange mana cu tarie si are curajul sa te priveasca in ochi cand vorbeste cu tine atunci vei avea in fata ta o persoana onesta.


Mai sunt aici cateva semnale dar nu insist asupra lor.


Sunt unul din putinii piscicultori care a avut rabdarea sa studieze in detaliu mecanismele functionarii pescuitului sportiv la nivel profesionist. Invatarea acestor dialecte si intelegerea lor a fost o conditie absolut necesara pentru a intelege  buna functionare a acestei activitati.


Sa nu credeti ca m-am nascut un mare specialist in domeniu. Am invatat in cele mai multe cazuri din greselile mele deoarece nu prea puteam vorbi de experienta altora cand m-am apucat eu de organizat pescuit sportiv in 1997.


Nu existau forumuri de specialitate,nu existau siteuri, nu existau telefoane mobile. Aveam alaturi doar teancurile de reviste de pescuit la crap aduse  de mine din Anglia si regulamentele de pescuit preluate tot de acolo.


Eu pe de o parte si pescarii sportivi lasati pentru prima oara intr-o crescatorie plina de peste pe de alta parte.Asta a fost prima mea experienta legata de pescuit sportiv.Nu pot sa va spun cati “prieteni” aveam atunci. Ma opresc deocamdata aici.


.

De cele mai multe ori interesele si asteptarile marii majoritati a pescarilor nu coincid cu interesele si asteptarile administratorului.


Referitor la interese si asteptari, acestea vor face subiectul unui articol viitor.


Am avut surpriza sa aflu ca acest blog are fani printre studentii la piscicultura precum si printre tinerii absolventi piscicultori.Toti cei care mi-au solicitat un sfat l-au si primit la modul cel mai sincer.


Consultanta.Un risc asumat.


Am primit oferte concrete de colaborare.


Am primit deasemenea si oferte pentru diverse combinatii de genul “imi iese si mie ceva, castigi si mata ceva daca iti pui semnatura” pe care le-am tratat cu indiferenta.


Mi-am luat si tepe ca orice om care se respecta,dar am aflat cu aceasta ocazie ca unii oameni, cu cat au mai multi bani, cu atat au mai putin caracter iar scaiul de la buzunare este de fapt inlocuit cu supergluu.Nu pot sa ma supar pe prietenii care ne-au facut cunostinta si au insistat sa-i ajut, intrucat ei au mers pe buna lor credinta.


Experientele personale de anul trecut mi-au demonstrat ca toata lumea este convinsa ca se pricepe la piscicultura.


Chiar ma intrebam in sinea mea in anumite cazuri cand eram solicitat care este rolul meu in acea ecuatie?


Asta am constatat-o pe pielea mea cand invitat fiind ca sa ofer consultanta in trei cazuri diferite, am reusit sa deschid si eu gura cate jumatate de ora in cele patru alocate fiecarei discutii in parte.


Mi s-au predat adevarate romane SF de catre acei patroni, despre piscicultura si pescuit sportiv, in care eu ar fi trebuit sa notez si ei sa povesteasca.


Cand au primit nota de plata chiar s-au aratat siderati intrucat ei considerau ca vorbisera doar ei si eu mai mult ascultasem, dar nu din vina mea.


Dupa parerea lor, eu trebuia sa-i platesc fiindca mi-au predat cum se face meserie si nu ei pe mine.


Cand anul trecut am semnat actele de intrare in faliment alaturi de lichidatori a unor afaceri in piscicultura care acumulasera datorii de multe miliarde la banci si camatari, revedeam imaginea acestor superspecialisti care cautau sa-mi demonstreze ce usor este sa administrezi o astfel de afacere.


Tot patitul este priceput iar acum am schimbat tactica.Munca patriotica a iesit din vocabularul meu.Se stabileste costul primei consultante, durata , se plateste inainte iar apoi pe banii respectivilor, ii ascult daca doresc cat vor daca sunt dornici mai mult sa-mi povesteasca decat sa asculte si sa noteze.


Trebuie ca toata lumea sa inteleaga ca prezenta unui profesionist alaturi, costa.


Nu si-l permite, nu-i nici o problema, cauta pana gaseste unul mai ieftin.


Daca priveste prezenta profesionistului doar din privinta costurilor si nu din privinta plusvalorii pe care o da afacerii lui atunci mai bine se lasa pagubas.


Si Trabantul este pana la urma masina, nu numai Mercedesul.


In loc de incheiere…


Ca sa inchei intr-o nota amuzanta asa cum am si inceput, hai sa va impartasesc o intamplare reala din spatele cortinei referitor la subiectul de mai sus legat de “prietenii patronului”. Ea mi-a fost povestita de catre un coleg de breasla .


Locatia este absolut intamplatoare, undeva in Romania, dar va asigur ca este suta la suta reala.


Era obiceiul  pe vremuri (obicei pastrat si astazi) ca profitand de unele relatii mai apropiate cu patronul,unii “prieteni” sa apeleze la bunavointa lui pentru a obtine acele bilete gratuite care le dadeau dreptul de a pescui in locuri sau iazuri mai bune fara sa plateasca.


Acesti prieteni adunau de obicei in jurul lor alti prieteni pentru a se lauda cu relatiile lor si pe care ii invitau sa pescuiasca si sa chefuiasca alaturi de ei.


Patronul nu putea sa-i refuze dar isi dorea sa scape prin toate mijloacele de “pomanagii”.


Avea insa o intelegere secreta cu seful de ferma.Biletele scrise de mana cu culoare albastra sau neagra trebuiau acceptate fara probleme, dar cei care veneau cu bilete scrise cu culoare rosie trebuiau sa aiba parte de o primire aparte.


De obicei aceste grupuri veneau cu un tupeu fantastic ca sa profite la maxim de autoritatea biletului.


Isi deschideau singuri portile cailor de acces si se instalau in zone de cele mai multe ori interzise.


Trimiteai paznicii ca sa vezi ce-i cu ei. Ti se aducea biletul, aruncat de obicei in fata cu o mare greata, si verificai culoarea scrisului.


Daca era scris cu culoarea rosie, incepea spectacolul. Iti dezlegai cainii, iti convocai paznicii, iti luai batele si plecai spre ei.


Acolo incepea urmatorul dialog:


-Baieti, aveti 10 minute sa va strangeti bagajul si sa dispareti de pe balta!


-Esti nebun, sefule, nu vezi ca avem bilet de la patronul tau!


-Domnule, patronul este sef la birou, aici la balta eu sunt patron. Eu am plan la pescuit trasat de patron si daca nu-l realizez ma da afara.Ma angajati voi pe urma? Voi sunteti 10 si imi ocupati cel putin 20 de locuri de pescuit. Iata ce fac eu cu biletul patronului!


Luai biletul, il rupeai bucatele si-l aruncai.


-Au trecut deja 10 minute si voi n-ati parasit locatia?  S-ar putea sa faceti cunostinta cu cainii si ghioagele noastre!


Intre timp telefoanele se inroseau, dar telefoanele patronului ramaneau mute fiind de obicei sambata libera.


Baietii strangeau bagajele si plecau injurand printre dinti.Bineinteles ca patronul nu raspundea la telefon vreo doua zile.


Cand se intalneau, seful o facea pe nestiutorul spunandu-i “prietenului”:


-E un nebun, dobitocul ala, e a treia oara cand imi face asta. La prima abatere iti promit ca il dau afara.Ce fac, iti mai dau un bilet acolo?


-Lasa-l dracului de nebun, nu-mi mai trebuie, nu vreau sa-i mai vad mutra. M-a facut de tot rasul pe balta!


La o ora dupa ce pleca respectivul, erai convocat la sef.


Felicitari  … vezi ca saptamana viitoare am mai dat doua bilete…ia de aici si premiaza-ti baietii !

 

P.S. Culoarea rosie insemna…”tavalit pe jos”…indiferent ce scria in bilet.

 

Share

Comments

  1. am o nelamurire: dar de ce nu putea sa ii refuze patronul pe pescari? nu e mai firesc sa nu le dai bilet decat sa ii ameninti ca pui cainii pe ei?

    sau intr-o situatie catastrofala sa inventeze ceva: nu pot domnule sa dau niciun bilet gratis, sunt autoritatile cu ochii pe mine, ma controleaza lunar la birou. imi pare atat de rau …

    • Am scris si in articol.Cea mai mare calitate a unui administrator este sa aiba curajul sa spuna nu.In cazul de fata probabil ca scos din sarite de insistentele prietenului pe care nu putea sa-l refuze personal,a preferat sa scoata castanele din foc cu mana altuia.

  2. M-am amuzat când la o partida de pescuit am văzut cum paznicii au fost puși sa tundă toata iarba cu motocositoarea cam pe tot malul, din spatele unui grup de pescari(piloși) poziționați strategic.Eu ma aflam pe malul opus și îmi imaginam cum e sa pescuiești cu zgomotul ala infernal prin spatele tău. Ulterior am aflat ca aceștia veniseră cu tupeu ca se știu bine cu patronul fara nici macar un bilet, dar au uitat sa se poarte respectuos cu administratorul cand i-a întrebat care-i treaba cu ei pe acolo.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


9 + = 13

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Website is Protected by WordPress Protection from eDarpan.com.