Piscicultorul roman si clubul de pescuit.Baba si mitraliera.

Piscicultorul roman si clubul de pescuit.Baba si mitraliera.

Toate bune si frumoase pana intr-o zi  de iunie cand o viitura furioasa a maturat iazul lui Florin Albu facand fericite doua sate de tarani din avalul si amontele lacului care au carat peste cu caruta acasa.


Toamna cand goleste lacul ca sa-l pescuiasca dezamagirea este maxima.Gaseste mai putin de jumatate din productia estimata si pentru prima oara activitatea ii produce o gaura serioasa in buget,mergand urgent pe pierdere.


Cum o nenorocire nu vine niciodata singura in anul urmator scena se repeta si o noua viitura ii  spala iazul. Vremea devenise din ce in ce mai capricioasa.


Toamna acelasi scenariu si omul este aproape in pragul colapsului.Doi ani de pierderi dureroase e prea mult pentru el.


Dar pasiunea este prea mare.Se incapataneaza sa mearga in continuare inainte si se imprumuta de bani ca sa-si continue activitatea.


Aude de la unul de la altul ca se pot castiga bani frumosi din pescuitul sportiv.


El nefiind pescar de meserie nu prea stie mare lucru despre pescuitul cu undita.


Face si el un regulament, pune o limita de peste retinut si ii da drumul iazului la pescuit sportiv.


Deleaga aceasta activitate paznicilor si el se ocupa in continuare de treburile din ferma.


Era luna mai cand pe baltile naturale era prohibitie asa ca balta era plina de pescari.


Singura problema era cu paznicii care de cand dadu drumul la pescuit erau mai mult matoli decat treji.


Acestia il asigurau ca totul este in regula,ca toata lumea respecta regulamentul si totul este OK.


Incasarile mergeau foarte bine si inginerul era foarte multumit.


Intr-o zi se intalneste el in oras cu o cunostinta al carui frate venea mai mereu la pescuit fiind un client fidel al iazului. Il intreaba ce a patit fratele lui de nu a mai venit in ultimul timp la peste.


“Nu mai merita deoarece cand a fost ultima oara la pescuit acolo nu a plecat acasa decat cu vreo douazeci de kg. de crap.”


Florin a inlemnit:”Douazeci de kg. de crap si i-a mers prost?Inseamna ca atunci cand i-a mers bine cat o fi prins? Ma ia cu ameteala!”


Sambata cand balta era plina de pescari el a supervizat de la distanta cu un binoclu activitatea paznicilor.


L-a vazut pe unul dintre ei cum cara un sac la masina unui pescar si cand a ajuns acolo a inlemnit.In sac erau peste 30 de kg de crap la 6-700 de grame bucata.


A inceput sa controleze imediat juvelnicele pe la pescari si a vazut ca fiecare avea cel putin 10 kg de crap  desi limita era de trei kilograme.Crapul fiind marunt manca carligul cu totul,chiar si fara momeala pe el.


Si-a dat imediat paznicul afara si a doua zi cand au venit, pescarii au gasit un banner mare pe care scria:


“Pe acest iaz pescuitul sportiv este strict interzis.Cine nu respecta regula primeste doua ghioage pe spinare!”


Toamna cand a pescuit a mai scos doar o tona de crap in loc de 8 cat estimase.


Daca ar fi vandut tot crapul toamna ar fi incasat 100.000 de ron.Din pescuitul sportiv facuse 40.000 de ron intr-o luna.


Concluzie: pescuitul sportiv i-a adus o gaura de 60.000 de ron si un paznic,bun piscicultor ,dar care nu putuse rezista tentatiilor,dat afara.


“Bataie de cap inutila!a zis el unui prieten.Injuraturi, batai, certuri, furturi, galagie…da ce-mi trebuie mie bataie de cap frate.Sa ma cert cu toti nebunii, sa ma fugaresc cu toti hotii, sa-mi pierd toata ziua pazindu-i.Asta nu-i meserie.Mai bine lipsa…sa nu mai aud in viata mea de pescari pe balta.”


Fusese al treilea an consecutiv, ratat.Gluma se ingrosa vazand cu ochii.


Iarna,cand piscicultorul sta sa-si numere banii…daca-i are…fu sunat de un prieten foarte bun care a solicitat sa-i prezinte pe cineva cu o propunere foarte serioasa.


Clubul de pescuit 


Au venit patru persoane care s-au recomandat drept reprezentantii unui club de pescuit care i-au avansat urmatoarea propunere:


Domnule inginer, suntem initiatorii infiintarii unui club de pescuit.Toti baieti numai unul si unul:ingineri,avocati,doctori,profesori,oameni mari iubitori de natura. Dorim sa practicam doar pescuitul la crap in sistem C&R., intr-un cadru organizat respectand niste reguli stricte dar pentru asta avem nevoie de o locatie serioasa.


Foarte multi oameni din tara doresc sa pescuiasca in acest sistem si vor adera la clubul nostru.


Regulile noastre sunt foarte stricte: fara braconieri, manelisti, galagiosi si derbedei. Tot pestele prins se va elibera. Prezenta noastra va fi mai mult decat discreta,vom lasa intotdeauna balta impecabila din punct de vedere al curateniei, va putem ajuta si la paza etc. Vom face concursuri, balta va avea notorietate, veti deveni si dvs. cunoscut in toata tara. Va facem si presedinte onorific al clubului.


“Domnilor, ceea ce-mi spuneti suna bine in momentul de fata.Dar vedeti dumneavoastra, eu am avut o experienta extrem de nefasta cu pescarii sportivi si nu prea am incredere”,a spus inginerul.


Va dati seama ca pentru a fi de acord cu un asemenea proiect eu trebuie sa renunt sa mai fac crap, adica sa renunt sa populez cu puiet de crap primavara si sa-l cresc pana toamna.


“Uitati, noi estimam sa ne strangem vreo suta de membri pana la urma si din cotizatiile noastre stranse putem sa cumparam niste crap mai mare peste 5 kg, mai puneti si mai populati si dvs. ca doar va ramane in apa si nu v-a pleca cu el acasa nimeni.Mai ganditi-va la asta si ne dati un raspuns.


Sta Florin Albu si se gandeste la propunere, calculeaza, ii da cu virgula, mai calculeaza o data, nu prea ar vrea dar pana la urma se hotareste.


Mai baieti, va dati seama ca daca accept, voi trebui sa fac niste mutari importante in activitatea mea.In primul rand trebuie sa renunt la productia mea de crap care imi asigura un venit consistent.


Daca semnam un contract pe macar 5 ani, o chirie anuala ferma de 20.000 de euro care nu face altceva decat sa-mi acopere gaura productiei de crap, daca ma ajutati cu paza, mai populati si balta, aproape as fi tentat sa accept.


Va rog sa retineti ca eu imi inlocuiesc productia mea de crap pe care as fi obtinut-o toamna cu banii pe care mi-i dati voi.Nu castig mare lucru.


Ma incanta ce mi-ati spus vizavi de notorietate si de bucuria de a socializa cu oameni de calitate.Hai sa colaboram si vedem noi ce o sa iasa.


Se grabeste inginerul nostru si semneaza ca “orbetele” contractul cu Ionescu, presedintele clubului, fara ca regulile sa fie discutate foarte clar de la inceput.


A venit primavara, a venit clubul si a sponsorizat o populare cu reproducatori de crap, a mai cumparat niste crap mare si inginerul  care s-a amestecat cu cel al clubului si au trait frateste in apa.


Bazandu-se pe promisiunile clubului ca il vor ajuta la paza, inginerul a renuntat la doi paznici pe care ii avea pastrand unul singur.


Florin Albu isi sufleca mainile de bucurie: facuse o economie de 36.000 de ron renuntand la doi oameni si scapase de grija gasirii de clienti pentru a livra crapul in toamna.


Avea pescari de o alta calitate pe balta care prindeau si eliberau pestele, avea cu cine vorbi atat ziua cat si noaptea iar prezenta lor pe balta noaptea ii oferea confortul psihic ca braconierii vor sta cat mai departe de el.


Fusese o primavara ploioasa si drumul de pamant ce se transformase intr-o adevarata mocirla in jurul iazului facea imposibila accesul cu masina la locurile bune de pescuit.


Inginerul a fost nevoit sa aduca sute de masini de pietris pentru a balasta drumul de acces de jur imprejur,lucru ce l-a usurat pe putin de 20.000 Ron.


L-ar fi facut cu 7500 de ron daca nu intervenea o situatie neprevazuta.


Inginerul le-a permis accesul la pescuit patronilor firmei care balasta drumul impreuna cu niste musafiri care au prins doi reproducatori de 5 kg pe care i-au retinut si unul l-au pus pe gratar.


Niste membri hotarati ai clubului aflati la pescuit i-au vazut, au venit la ei si i-au apostrofat aruncandu-le pestele in apa si evacandu-i de pe balta.


“Noi organizam pescuitul sportiv aici pe iaz si nu Albu care se ocupa doar de piscicultura”au strigat ei, facandu-i pe bietii oameni sa-si stranga catrafusele urgent.


Umilinta la care au fost supusi fata de musafirii lor a fost maxima.


Astfel, prietenia cu ei s-a rupt iar devizul de lucru a fost facut la valoarea reala fapt ce a facut ca inginerul sa scoata din buzunar inca 12500 de ron. Doi crapi ar fi costat  100 ron ,asa el a platit de 125 de ori mai mult.


Forumurile de pescuit au inceput sa vuiasca.Daca presedintele onorific al clubului permite asa ceva ce sa mai zicem de un membru simplu.


Cand a inceput furajarea pestelui ce trebuia crescut pentru valorificare au sarit toti membrii cu gura.


“Ce faci domnule, ai innebunit, intri cu barca plina de furaje ca sa nu mai prindem nici un crap? Nu este posibil asa ceva!”


Degeaba a incercat inginerul sa le explice ca asa se face piscicultura , ca pestele trebuie furajat pentru a creste mai repede si a fi valorificat.


A doua zi forumurile au inceput din nou sa vuiasca ca de aia nu se prinde peste pentru ca inginerul il furajeaza.


Toate lucrarile din cadrul fermei care se rezolvau de obicei in sistem barter (prin lasarea patronilor la cate o partida gratuita de pescuit) gen: reparatii dig, reparatii barci, motoare, reparatii curente prin cladiri samd au trebuit inlocuite cu facturi costisitoare pentru fermier pentru a se respecta regulamentul de pescuit ad literam.


Oamenii care aveau terenuri prin jurul baltii au inceput sa se planga ca pescarii le folosesc pamantul ca si toalete publice, ca le intorc masinile prin culturi samd.


A trebuit Albu sa faca toalete pentru a nu mai avea asemenea probleme.


La un moment dat clubul a hotarat ca trebuiesc facute pontoane pentru a valorifica cat mai multe locuri ce vor fi folosite la viitoarele concursuri de pescuit.Asa era trendy la vremea aceea.


Neavand ce face ,inginerul a trebuit sa cedeze desi stia ca la pescuitul din toamna acestea l-ar fi incurcat teribil la pescuitul cu navodul.


Toamna toti membrii clubului s-au opus golirii iazului pentru pescuit intrucat crapul ar fi trebuit mutat in alta balta la o distanta mai mare si nu doreau costuri suplimentare pentru parcarea si transportul lui acolo.


S-a pescuit cu navodul la apa mare, nu s-a reusit scoaterea a nici jumatate din sangerul bagat care datorita nefurajarii nici nu a crescut cat trebuie.


Atunci si-a dat seama Florin ca facuse cea mai mare greseala din viata  atunci cand se asociase cu clubul. Devenise prizonier in propria casa.


Populase si el cu trei tone de reproducatori alaturi de cele cinci ale clubului dar asta nu mai conta cand era vorba de un protocol.


Nu mai avea libertatea de a-si conduce afacerea cum dorea.Cinci ani de acum incolo era legat de maini si de picioare.


Cand si-a facut socoteala la sfarsitul anului abia daca si-a scos cheltuielile.


Florin era de felul lui optimist si privea latura plina a paharului.Era cunoscut acum in tara ca fiind proprietarul uneia din putinele balti de C&R din tara.


Brusc a devenit o persoana publica si si-a facut o multime de prieteni. Toti cautau sa ii intre in gratii.


Cunostintele ii devenisera buni amici, amicii il ridicasera la rang de mare prieten si la fiecare aniversare primea sute de mesaje de felicitare.


Ce nu stiau ceilalti  era ca aceasta celebritate il costa cel putin 15.000 de euro pe an, bani pe care ii scotea din buzunar din cauza ca-si daduse peste cap productia de peste.


Faptul ca nu mai livra si crap i-a indepartat pe negustorii de peste  din toamna care doreau sa cumpere si altceva odata cu fitofagul.A fost nevoit sa mai scada pretul pentru a atrage noi cumparatori. Alte pierderi.


La sedintele cu clubul, membrii il criticau fatis pentru faptul ca a avut curajul de a lasa persoane la pescuit carora li s-a permis sa ia peste acasa.


Degeaba le-a explicat ca asa se procedeaza in piscicultura pentru a fi rasplatite niste servicii care in mod normal ar fi costat de 50 de ori mai scump.


Degeaba li s-a explicat ca si el a cumparat 3 tone de crap pe care l-a populat in balta iar acele persoane au luat din pestele lui si nu al clubului.


“Nu conteaza!” i se spunea,”nu este in interesul clubului”.Absolut toti pescarii  trebuie sa respecte regulile C&R. Asa reglementa contractul semnat.


Florin Albu intrase intr-un cerc vicios. Marea majoritate a membrilor ii erau acum prieteni. Daca denunta contractul, automat isi pierdea o parte din ei.Ii era rusine sa faca ceva ce i-ar fi suparat.Asa ca a ales sa sufere in tacere.Mare greseala.


Nu avea ce sa faca.Contractul era facut beton dar nu in favoarea fermierului ci in detrimentul lui.


Clubul isi platise partea anuala asa ca din punct de vedere legal nu avea ce sa faca.


Anul a trecut si o parte din emulatia de inceput a clubului s-a diminuat.Toti erau foarte orgoliosi.Multi s-au retras si acea chirie care trebuia platita nu a mai putut fi stransa.


Cei care mai ramasesera in club incepusera acum sa ii dea lectii de piscicultura.


Pentru a mai face rost de bani clubul a inceput sa organizeze si pescuit popular,urmarind ca  din taxele obtinute sa se mai stinga o parte din chiria ce nu mai putea sa fie acoperita de club.


Florin spumega deja si le-a reprosat ca isi depasesc competentele. Clubul se ocupa cu pescuitul de C&R si atat.Pescuitul popular era de competenta fermierului.


Un avocat din club ce redactase contractul pe care il semnase i-a pus in fata documentul in care scria negru pe alb ca doar clubul are dreptul de a organiza activitatea de pescuit pe balta.Nu specifica nicaieri ca doar pe cea de C&R.


Parca fusese legat la ochi cand semnase contractul de asociere. Mersese pe maxima incredere.


Anii au trecut, clubul s-a subtiat puternic, chiria nu a mai putut fi platita si datoria catre fermier a crescut.


La un moment dat, fermierul a pus piciorul in prag deoarece era pana la urma vorba de siguranta financiara a familiei lui.


A denuntat contractul la judecatorie, a avut castig de cauza si a pescuit iazul la zero.


Tot pestele a fost vandut si o parte din datoria acumulata a clubului a fost stinsa.


Prietenii au devenit din nou amici iar amicii au devenit din nou simple cunostinte.Telefonul a inceput sa sune din ce in ce mai rar.


Unii mai tupeisti au venit si au solicitat banii pe care i-au dat pe crapul populat.


Fara probleme a venit raspunsul fermierului. Doar dupa ce se stinge toata datoria clubului catre mine.Imi prezentati actele pe baza carora ati cumparat pestele pe care l-ati populat.Mi-ati facut zile negre cu acte,vorbim doar pe acte.


“Cu alte cuvinte, zise avocatul clubului, vrei sa zici ca ai nationalizat averea clubului?”


“Nu prietene”, i-a raspuns, “recuperez banii pe care atatia ani i-am luat de la gura familiei mele ca sa va sponsorizez placerea voastra.Gasiti-va alt fraier”.


Florin si-a transformat cativa asa zisi prieteni in dusmani dar si-a recapatat in schimb linistea.


Vroia sa stearga cu buretele toata aceasta perioada neagra din viata lui.Nu mai vroia sa vada picior de pescar pe malul iazului sau dupa aceste doua experiente nereusite.


La cativa ani dupa aceasta intamplare niste pescari din Ardeal care venisera in zona l-au intrebat de ce nu valorifica aceasta frumoasa balta prin pescuit sportiv deoarece ar avea un potential teribil.


Imi sunt dragi pescarii domnii mei dar in nici un caz la mine in ferma.


Isi recapatase linistea in primul rand, isi facea meseria si nu-i spunea nimeni pe banii lui cum sa-si organizeze activitatea.Se simtea liber.


O urma de nostalgie il incerca totusi. Poate intr-o zi o sa faca si pescuit sportiv.Doar ca de data asta el va dicta regulile.


 

  Daca veti dori ca pe viitor sa fiti informati cand va apare o noua postare pe blog puteti sa va scrieti adresa de email in coltul din dreapta sus .Restul il fac eu.

 

 

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


+ 2 = 6

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Website is Protected by WordPress Protection from eDarpan.com.