Povestea din spatele afacerii
Pescuiam cu navodul in primele zile ale lunii septembrie. Foarte multe masini ale negustorilor de peste ,mai multe ca de obicei, stateau aliniate frumos una dupa alta, asteptand sa ia marfa la prima ora.
Ca de obicei, foarte multi spectatori atrasi de spectacolul trasului cu navodul, cascau gura pe malul iazului.
Navodul de 800 de metri intins de la primele ore ale diminetii, era tras usor usor catre mal de catre pescari.
Spectatorii extaziati, faceau poze dupa poze fitofagilor care ofereau un spectacol fascinant, sarind in si din navod.
Eu stateam tacut si ingandurat in mijlocul pescarilor, dirijindu-i cum sa traga aripile navodului in asa fel incat evadarile pestilor din plasa sa fie cat mai mici.
Un spectator oarecare se apropie de mine si ma intreaba:
“Ce spectacol extraordinar , de ce sunteti ingandurat domnule inginer, uitati cat peste se vede in navod, aveti cel putin un vagon de fitofag prins !”
M-am uitat la el si i-am spus: “tocmai acest spectacol care pe dvs. va incanta, ma ingrijoreaza pe mine. Nu conteaza cat peste sare atat de spectaculos in navod, conteaza cat peste ramane in matita, acea parte din navod care nu se vede decat atunci cand ajunge la mal. Semnele puse acelei matite ( plutele de echilibrare) imi aratau ca pestele nu vrea sa intre acolo pe cat ar trebui. Temerile mi-au fost confirmate, doar trei sferturi dintre masini fiind incarcate la prima toana. Mi-am anuntat pescarii ca va trebui sa mai tragem inca o data. Ne mai asteptau inca 5 ore de tras prin namol in partea cealalta a lacului.
Ce v-am povestit eu, a fost un preambul la cele vazute de mine in Anglia. Vedeam peste tot spectacolul afacerii, partea poleita, dar pe mine ma interesa munca depusa de regizor in spate, adica “povestea din spatele afacerii”.
Vroiam sa invat, sa le fur din trucurile meseriei, vroiam sa vad pana unde ne vor permite accesul in tainele afacerii.
Aveam carnetul de notite intr-o mana si aparatul de fotografiat in cealalta. Nu numai eu aveam intrebari ci toti cei din grup erau intersati.
La Anglers Paradise am stat 48 de ore, timp suficient sa-l stoarcem de informatii pe Zyg Gregorec, patronul locatiei.
Am avut marele avantaj al celebrei crame unde s-au tinut sedintele de lucru.Vinul bun dezleaga limbile si Zyg era un povestitor innascut, asa ca marea majoritate a intrebarilor au primit raspuns.
Iata ce ne-a povestit Zyg pe parcursul catorva ore de degustari .
Inainte de a te apuca de o asemenea afacere, raspunde-ti la urmatoarele intrebari:
-ce vrei sa faci?
-esti sigur ca vrei sa faci ?
-esti sigur ca merita sa faci ?
Daca raspunsurile te multumesc pe deplin, mergi mai departe.
Timp de cateva ore cat a durat discutia, mi-am notat cateva sfaturi pe care ni le-a dat si pe care am cautat sa le respect cu sfintenie in meserie.
Erau cu atat mai pretioase cu cat aceste sfaturi erau provenite din experienta personala practica si nu citite in carti
– nici un subordonat nu-si face munca cu entuziasm, daca seful nu se implica personal.
– o strangere de mana acordata unui angajat, reamintindu-i in acelasi timp ce valoroasa este prezenta sa alaturi de tine , reprezinta una din cele mai importante motivatii. Si nu te costa nimic.
– respecta-ti oamenii si te vor respecta si ei pe tine.
– cointereseaza-ti oamenii in afacere. Adu-le aminte ca daca treaba va merge bine, va fi bine si pentru ei nu numai pentru patron.
– stai intotdeauna cu zambetul pe buze, transmite clientului veselia si buna dispozitia ta, da impresia ca esti si tu in vacanta.
– clientul nu doreste sa-ti afle problemele tale, este satul de ale lui.
– clientul doreste doar ceea ce ii poti tu oferi.
– mai bine nu le oferi nimic clientilor, decat sa le oferi ceva prost.
– produsele si serviciile sunt asociate numelui care le ofera.
– nu face nimic daca nu esti sigur ca nu le poti da clientilor toate facilitatile pe care le asteapta de la tine.
– trebuie sa-ti construiesti o imagine la care oamenii sa priveasca cu incredere , o persoana cu zambetul pe buze care sa atraga oamenii
Zyg ne-a marturisit ca nu incearca sa se imbogateasca din aceasta afacere.
Era constient ca nu va trai vesnic si de aceea vroia sa-si traiasca viata la maxim, sa traiasca bine, sa se distreze bine, el si familia lui, si sa distreze in acelasi timp si pe altii.
Privea activitatea ca pe o petrecere continua.
Era constient ca daca nu ar avea acele mici balti de pescuit, afacerea nu ar fi avut succes.
95% din incasari erau din servicii ( restaurant, cazare, distractii si facilitatile oferite clientilor) si doar 5% din taxele de pescuit.
A ajuns la concluzia dupa ce a incercat tot felul de variante, ca sunt de preferat mai multe lacuri mici decat un lac mare.
Lacurile au fost sapate de catre el dupa proiectele lui, cu mici insule, cu forme nergulate, toate integrate perfect in peisaj.
Alei pavate cu pietris in jurul lacurilor, lacuri special amenajate pentru persoanele cu handicap, locuri de joaca pentru copii, trasee speciale pentru plimbari cu diverse concursuri organizate pe parcurs, toate erau facute pentru a satisface asteptarile clientilor la cel mai inalt nivel.
Vorbim de imprumuturi de milioane de lire sterline luate pe 15-20 de ani care ii provocau un disconfort teribil deoarece afacerea era ipotecata in favoarea bancii pana la stingerea imprumutului.
Reclama este sufletul comertului asa ca periodic pregatea diverse show-uri televizate la celebrul African Safari Bar unde invita personalitati de la televiziune, radio si presa, pentru a sta mereu in centrul atentiei.
In acel moment lucra in afacere cu familia sa ( sotia si trei fete), 3 angajati permanenti si restul sezonieri.
Am descoperit si misterul vinului oferit gratuit musafirilor.Totul era o afacere calculata cu maxima precizie.
Zyg nu avea certificat de producator, asa ca nu avea voie sa- l vanda pe bani.
Atunci cand era organizata acea cina de duminica, vinul foarte bun de altfel, era oferit gratuit intre orele 19 si 20.
Se ofereau suplimente de mancare si inghetata in acelasi pret, iar paharele de vin goale erau umplute imediat de catre Zyg.
Atmosfera se incingea, iar la ora 20, damingena de vin disparea discret.
Deviza lui era: “Bei cat poti sa duci pe gratis, fara a face prostii…pana la ora 20″.
La ora 20 acest one man show care era Zyg, anunta vesel pe toata lumea ca de acum bauturile se vor servi direct de la bar contra cost, daca vor sa-l ajute sa evite falimentul.
Clientii gustau gluma si se indreptau catre bar, fiind deja stimulati de paharele de vin gratuite servite pana atunci.
Nu are rost sa insist asupra cazarii care era oferita pescarilor si nu numai, in vile cu dotare de superlux.
Interesant era depozitul de garantie in valoare de 200 de lire care se oprea la cazare si care era inapoiat prin posta in fiecare marti dupa plecare, daca nu erau constatate stricaciuni.
O alta idee interesanta era aceea a contorului electric cu fise. Daca iti consumai curentul alocat, mergeai frumos la receptie si cumparai fise pe care le introduceai in contoar si lumina aparea ca prin minunie.
La plecare nu erai obligat sa treci pe la receptie, lasand cheia intr-o cutiuta speciala pusa in fata vilei.
Intr-adevar asta este civilizatie si un mediu de afaceri sanatos. Sunt curios cati ar reusi in Romania de astazi dupa un sistem identic. Romanul daca se apuca de baut gratis de la 19:00 la 20:00, bea cat poate de mult, dupa care se apuca de scandal. Mai intelege-te cu el daca mai poti – iti trebuie si vreo doi bodyguarzi sa il scoti afara pe scandalagiu. Sincer, mi-ar placea sa fie si la noi la fel, daca s-ar putea.