Lucruri extrem de interesante dar mai putin cunoscute despre pescuitul sportiv in U.K. (1)
Din datele pe care ni le-au prezentat specialistii de la Environmental Authority (Autoritatea de mediu) atunci cand ne-au invitat sa le facem o vizita la Londra, a rezultat ca pescuitul sportiv recreativ este una din cele mai importante industrii de recreere din Europa de Vest.
Studii complete asupra pescuitului in U.K. sunt efectuate de National Rivers Authority (Autoritatea Nationala a apelor)
Pescuitul sportiv in U.K. se imparte in trei categorii:
a) un asa numit pescuit dur, pentru specii cum ar fi: crapul, babusca, stiuca, bibanul si platica.
b) pescuitul nobil – care include pescuitul somonului, pastravului de mare si pastravului curcubeu.
c) pescuitul in zona costiera si estuare la peste marin
Pescuitul si managementul pescuitului in Anglia si Tara Galilor sunt legiferate prin Regulamentul 1975 privind “Pescuitul in apele dulci si al somonului”, al Agentiei de Mediu.
Fiecare pescar sportiv are obligatia sa detina o licienta data de Agentie pentru folosirea unui “bat cu fir” ca instrument de pescuit, in oricare din apele interioare si sa se limiteze la instrumentele standard si la regulamentele de pescuit.
Prin acest regulament 1975 ,Agentia are obligatia de a mentine, dezvolta si imbunatati pescuitul in apele interioare.
Toate veniturile obtinute din eliberarea licentelor sunt folosite pentru satisfacerea acestor indatoriri.
La data cand ni s-au prezentat datele existau 2,2 milioane de detinatori de licente cu o rata de evaziune de 5-10%.
Modul de obtinere a licentelor era relativ simplu.
Fiecare solicitant trebuia sa dea un mic examen, adica sa raspunda in scris la o serie de intrebari legate de legislatie, biologia pestelui si norme de comportament.
Formularul de examinare le era trimis prin posta si dupa ce era completat era trimis inapoi la Agentie.
Se stie ca in Marea Britanie exista doua tipuri de ape:
– fluctuante: supuse actiunii fluxului si refluxului
– nefluctuante
O parte importanta a raurilor interioare sunt amenajate pentru navigatie, fiind controlate printr-un sistem complex de ecluze ce controleaza nivelul apei.
Acum apare o chestiune extrem de interesanta:
-in toate apele nefluctuante, dreptul legal de pescuit apartine proprietarului pamantului adiacent raului
-pentru rauri, acest drept de pescuit se intinde de la mal pana la punctul median al raului.
-in apele statatoare, nefluctuante, albia, malurile si pestii ce tranziteaza zona respectiva sunt proprietatea celui care detine pamantul adiacent (!!!) .
Pescarul sportiv pentru a putea pescui intr-un asemenea loc trebuie in primul rand sa aiba licenta de pescuit si permisiunea proprietarului.
Dreptul de pescuit poate fi operat direct de catre proprietar sau printr-un agent cum ar fi un club al pescarilor sau un sindicat al pescarilor.
Peste 51% din totalul pescarilor din Anglia si Tara Galilor sunt grupati in diverse forme de asociatii.
Pentru apele fluctuante nu sunt impuse taxe de pescuit, luncile fiind proprietatea Coroanei care ofera drept de liber acces si pescuit pentru pescari.
Exista reguli drastice care impiedica introducerea de specii straine in apele salbatice.
Prin Regulamentul 1975, se reglementeaza atat dinamica speciilor cat si starea lor de sanatate.
Introducerea de specii straine este controlata de regulamentul 1981 “Wildlife&Countryside”.
Boli grave au fost introduse in U.K. datorita importurilor ilegale de pesti de apa dulce.
Se ajunge la cazuri la care se poate cere esantionarea in vederea stabilirii starii de sanatate a efectivelor,cu pana la doi ani inaintea mutarii.
Conform statsticilor cca 52% din pescari pescuiesc in ape statatoare iar restul in canale.
36% dintre pescari prefera sa pescuiasca crap,28% prefera sa pescuiasca babusca iar 20% prefera platica si linul.
Citeste partea a 2-a a acestui articol
