O realitate dureroasa.Cine sunt braconierii piscicoli si cum actioneaza ei (1)
Braconierii piscicoli, o specie de indivizi urati de toti pescarii,piscicultorii si detinatorii de balti deopotriva.
Multi i-ar vrea morti,vinecati,vbatuti,vrastagniti,vschingiuiti si putreziti prin puscarii.
Unii ii aseamana cu niste ninja japonezi,vimbracati in negru din cap pana in picioare, care vin ca niste fatome, isi baga plasele de pescuit, iau pestele si dispar ca un abur in negura noptii , nestiuti si nevazuti de nimeni.
Un lucru este cert: peste din ce in ce mai putin, pescari sportivi nemultumiti, productii injumatatite si afaceri in pragul falimentului.
Cunosc acest fenomen in detaliu, avand foarte multe informatii din interiorul lor, al braconierilor. O categorie de oameni greu de penetrat dar nu imposibil. In postarile urmatoare veti afla si cum am reusit acest lucru.
In 1991 cand am terminat facultatea de piscicultura am fost numit sef de ferma pe lacurile de acumulare Siret (Galbeni, Racaciuni si Beresti).
In virtutea legilor de atunci, interprinderea piscicola Bacau exploata industrial pestele din lacurile de acumulare si il comercializa prin magazinele proprii.
AJVPS-ul avea dreptul de pescuit sportiv 50 de metri de la mal in larg, iar de acolo dreptul de exploatare revenea interprinderii piscicole.
Aveam o echipa mobila de 4 oameni in subordine cu care ma deplasam pe rand pe toate lacurile in cautarea pestelui de calitate..
Traiam, munceam, mancam si dormeam in aer liber (eram ca si tiganii nomazi,o astazi spun fara nici un fel de rusine). Timp de 7 ani am fost o persoana perfect integrata in natura.
Pescuiam exact ca si pescarii din Delta Dunarii: cu setci, ave, vintire si taliene.
Aveam in dotare vagoane dormitor, lotci pescaresti, barci cu motor, tractoare si remorci care ne permiteau deplasarea rapida pe tot perimetrul lacurilor de acumulare.Vorbesc de aproape 5000 de hectare de luciu de apa.
In perioada de prohibitie, pescuitul inceta si impreuna cu AJVPS-ul formam echipaje mixte de control.
Angajatii mei nu erau nici profesori universitari, nici ingineri si nici doctori.Toti erau fosti braconieri celebri care bagasera spaima in balti si acum fusesera convertiti sa lucreze pentru o cauza mai buna . Seful meu de echipa, Vasile Parjol, era un nume care impunea respect si teama in randul braconierilor de pe lacurile de acumulare.
Excelenti pescari, excelenti vaslasi, buni inotatori si foarte buni in luptele de strada. Intr-un cuvant “n-aveau mama, n-aveau tata”. Completez ca nici familii care sa-i astepte acasa nu prea aveau.
Aveam un echipaj pe cinste, eu fiind doar un pusti de 24 de ani, abia iesit de pe bancile facultatii pregatit sa rastorn lumea si pamantul.
Timp de 7 ani de zile am stat alaturi de ei invatand si traind lucruri pe care unii nici nu si le pot imagina. A fost o experienta de viata extraordinara, extrema , dura si grea invatand astfel de la ei tot ce stiau si inca ceva in plus. Am pescuit atat din barci cat si iarna pe gheata. Am dormit noaptea afara pe iarba, in barci sau pe zapada in jurul focului, pazind plasele pe pescuit alaturi de oamenii mei.
Am avut parte si de o experienta terifianta cand intr-o dimineata barca care era de paza la un sir de plase a fost gasita goala.Dupa doua saptamani a fost gasit si pescarul, inecat, la vreo 10 km distanta de acolo.
Pescarii erau oameni simpli, lipsiti de complexe, firi aprige, colerice, dar daca stiai cum sa-i iei, ti-i faceai prieteni pe viata .
I-am respectat si le-am castigat la randul meu respectul .
Desi la inceput m-au privit cu retinere (n-au avut pana atunci nici un sef care sa stea cu ei in permanenta), cu timpul m-au acceptat si am aflat de la ei lucruri pe care doar viata si experienta de balta ti le ofera. Lucruri pe care nu le vei citi niciodata in carti si reviste de specialitate.
Povestindu-va toate aceste lucruri petrecute cu multi ani in urma, retraiesc strania senzatie de parca as fi fost un investigator sub acoperire infiltrat timp de 7 ani in mijlocul braconierilor. Oare a meritat? Cu siguranta ca da!
Cum se mascheaza o setca in apa ca sa nu fie vizibila, zgomotul discret pe care il face un peste prins in setca, cum simti o plasa in apa chiar daca vizual ea nu este vizibila, in functie de jocul pestilor din jurul ei , semene aparent naturale care indica prezenta unei plase in balta si multe altele au fost doar unele din trucurile aflate.
Cu timpul am aflat cum braconau ei in trecut iazurile, care sunt punctele slabe ale unui iaz, cum poti sa fentezi paza, cum mituiesti paza, cum poti distrage atentia pazei, de unde iei informatii despre balta, orele cele mai bune pentru braconaj si multe alte lucruri.
Am adunat suficiente informatii in 7 ani despre cum poti bracona fara problema o balta, ascultandu-I pe cei mai versati braconieri.
As putea sa scriu fara probleme in momentul de fata un ghid al braconierului piscicol, bazandu-ma doar pe informatiile personale pe care le-am adunat in cei 20 de activitate.
In contrapartida, as putea la fel de bine sa scriu si un ghid de combatere al braconajului piscicol.
In urmatorea postare, voi scrie despre prima si dureroasa mea “experienta” cu adevaratii braconieri.
