” S.A.R. – frige tare “. Cititi de doua ori si analizati bine inainte de a semna. Regretele sunt tardive !

” S.A.R. – frige tare “. Cititi de doua ori si analizati bine inainte de a semna. Regretele sunt tardive !

Acvacultura recirculanta practica.Din spatele cortinei.


Pentru o intelegere mai buna a fenomenului va recomand sa cititi : Acvacultura recirculanta 1 si Acvacultura recirculanta 2


Deunazi, urmaream la TV o emisiune referitoare la o ferma de crestere a pastravului in sistem recirculant din Romania, declarata cea mai mare si mai moderna din estul Europei, construita cu fonduri europene prin programul F.E.P. (240 de tone pastrav, capacitate de productie).


La intrebarea fireasca a reporterului daca este o afacere rentabila, dupa o scurta ezitare administratorul a raspuns: “ar fi (fost) rentabila daca …”.


Am ramas pur si simplu masca. La cateva zile dupa inaugurarea unui asemenea complex supermodern (ianuarie 2013), in valoare de peste 3 milioane de euro, tu patron, ca viitor om de afaceri in piscicultura, faci asemenea declaratii in fata camerei de luat vederi ???


Am ciulit imediat urechile si toata atentia mea a fost captata de tot ce spunea stimabilul domn.


Ar fi rentabila daca nu s-ar fi platit apa care ii alimenta ferma, ar fi rentabila daca statul i-ar fi dat subventii, ar fi rentabila daca la pretul pestelui nu s-ar mai adauga TVA, ar fi rentabila daca pretul curentului nu ar fi fost asa de mare, ar fi rentabila daca nu ar fi existat concurenta acerba din UE, s.a.m.d.


Ascultam si nu-mi venea sa cred.


Omul imprumutase din banca 1,2 milioane euro pentru a sustine partea lui de cofinantare (40 % ), probabil ca mai imprumutase vreo 4-500.000 de euro ca sa sustina in prima instanta productia pana incepe sa vanda pestele de consum, si el incepuse deja sa creada ca afacerea nu era nici pe departe ce si-ar fi dorit.


Mirarea mea era logica. “Nu-si facuse si el inainte de a se arunca cu capul inainte, un studiu de fezabilitate, o prospectare a pietii, un plan de afaceri in care sa prevada aceste lucruri? “


In Danemarca, patria acestor sisteme superperformante, s-a ajuns la concluzia dupa zeci de ani de experienta ca pentru a fi rentabil, un complex de 3 milioane de euro trebuie sa produca cca 1000 de tone de pastrav pe an pentru a obtine un cost total de sub 2 euro/ kg / peste.


Acel peste pe care il produci mai trebuie sa ai si cui sa-l vinzi la un pret competitiv pe piata caci altfel te omoara concurenta.Iar concurenta nu o ai doar in Romania la o asemenea productie.


La ferma din Romania, investitorul declara ca in cazul in care ferma ar fi fost perfect functionala si ar fi produs la capacitatea maxima (240 de tone), pretul de productie per kg. ar fi fost undeva intre 2,7-2,9 euro.


Cu cat producea mai putin, cu atat mai mult cresteau costurile deoarece platea acelasi personal, aceeasi energie, aceeasi amortizare a investitiei.(posibil si 4-5 euro/kg).


Daca sistemul recirculant nu este calibrat foarte bine de un expert in SAR, costul energiei electrice poate sa creasca foarte mult facand investitia nerentabila din start.


Adica mai pe romaneste, pretul pestelui vandut nu-ti va acoperi nici macar pretul curentului electric folosit, daramite celelalte costuri de productie.


Sa presupunem ca produci pastravul cu 2,9 euro/kg. La pretul de cost ii mai pui un adaos comercial, un TVA, si ajungi  pe la 4,6 euro/kg, adica  vreo 20-21 de lei/kg.


Asta la poarta fermei. Daca va trebui sa-l mai transporti cu masina catre un beneficiar, mai adaugi si niste costuri de transport.


Omule draga, vei fi blestemat sa-l vinzi cu cel putin 20 de lei/ kg !!! Vei fi in stare ?


Daca l-ai vinde cu sacosa, cateva kg. pe zi, n-ar trebui sa ai probleme.


Dar la calculele pe care le-ai facut, trebuie sa vinzi cate o tona de pastrav pe zi, 5 zile pe saptamana.


Intrebarea mea fireasca este urmatoarea: “Cui ii vinzi patroane la acest pret, atata amar de peste ?


Studiile de piata ne arata ca daca ai costul de productie mai mare de 2,2-2,5 euro/kg, nu faci fata nici macar la concurenta autohtona traditionala daramite la cea europeana.


Iar tu din proiect si planul de afaceri, l-ai scos la 2,7-2,9 euro/ kg.


Singura sansa este sa-l procesezi si sa-l vinzi mai scump. Ne vom lovi iarasi de cerere si oferta.


Lanturile de supermarketuri aduc pastravul direct din UE, de unde este cumparat si fara TVA (din start mai ieftin cu 24 % fata de tine,la aceleasi cheltuieli). Poti sa te lupti in aceste conditii cu concurenta?


Singura solutie este sa-l vinzi si tu in UE fara TVA. Slabe sanse intr-o piata deja saturata si foarte bine controlata.


Ce-ai sa te faci insa cand toate fermele SAR din Romania vor deveni functionale si vor produce mii de tone de pastrav pe an?


Intrebat fiind in interviu, cine s-a ocupat de proiectare si constructie, domnul respectiv a spus:


“Atat eu cat si asociatul meu, suntem constructori vechi. N-as vrea sa fiu lipsit de modestie dar in proportie de 90 % noi am facut totul, noi am venit cu solutiile constructive.

Am vizitat multe ferme din Austria, Germania iar experienta noastra de 40 de ani de santier (???) ne-a fost de folos.

Din punct de vedere constructiv, proiectul ne apartine in totalitate.”


La sase luni dupa aceasta declaratie, ferma intra in faliment.O noua investitie de trei milioane de euro care s-a dus pe apa sambetei.


Pentru a putea functiona la parametrii proiectati (ca sa scoti in final acele costuri de productie), ferma trebuie executata sub supravegherea unui expert SAR care trebuie sa o si proiecteze.

Daca excluzi expertul SAR din ecuatie si adaptezi tot felul de solutii constructive pe modelul ” las-o ba ca merge si asa” , s-ar putea sa-ti iasa pe nas mai tarziu si acel consum de curent pentru recircularea apei sa-si dubleze sau sa-si tripleze valoarea, cu influenta directa asupra pretului de productie.,


Dupa montajul sistemelor, expertul SAR le va si calibra. Daca nu se va intampla asa, investitia este programata din start la faliment deoarece costurile de productie cresc si dau peste cap toate calculele economice.


Discutand cu mai multi “actori”, fini cunoscatori ai fenomenului SAR, care joaca pe aceasta piata de  cativa ani, am selectat cateva pareri foarte interesante:


 ” Sa nu-i nedreptatim, investitorii chiar sunt pasionati! Eu cred ca au si gresit pe ici pe colo dar mai ales au avut ghinion.”


” Stati sa vedeti cate falimente urmeaza la proiectele facute prin FEP: va spun eu, zeci….cu mici exceptii aproape toate fermele cu recirculare…. asta pentru ca toata lumea s-a gandit la investitie, ce frumos, au luat bani de la banca apoi au venit banii europeni….”


 “Problema cea mai mare este cum se evalueaza aceste proiecte, pentru ca majoritatea au esuat si vor esua cu planul de afaceri, nu neaparat din motive de tehnologie sau erori tehnice…”


 ” Se pun asa, sutele de tone de peste pe hartie, dar se uita ca tona de peste se produce cu o cheltuiala de 2000 euro (la pastrav);

Pai degeaba am ferma de 1 milion de euro daca nu mai am inca un milion bani de pornit afacerea!

Aici se rupe lantul si aici vom vedea falimentele garla….nu mai iau in calcul si aspectele de marketing, de intrare pe piata si concurenta, astea sunt deja fineturi.

Dar vom avea in curand cateva zeci de ferme ultradotate, ultramoderne, care vor sta inchise, pentru ca patronii nu vor avea bani sa dea drumul la curent.

Asa cum avem in tara cateva mii de pensiuni fara turisti, cateva mii de parcuri la tara si asa mai departe.”


 ” Cati din cei care au proiecte mari pe FEP ( de ordinul milioanelor de euro) credeti ca s-au gandit mai departe de momentul finalizarii investitiei si al incasarii ultimei transe de la AM-POP? “


 Teoretic s-au gandit, ca au planul de afaceri in cererea de finantare, dar intrebati-i si veti vedea ca aceste planuri de afaceri sunt facute doar sa dea bine la evaluare…”


Multi au mers pe pricipiul: “Las’ sa vad eu ferma gata si vedem noi cum facem dupa aceea.”


 “Oamenii care nu au o cultura a antreprenoriatului asa gandesc…obiectivul e ferma in sine, si nu afacerea….afacere care inseamna ani multi de munca, riscuri, iar munca…..”


Referitor la implementarea proiectelor in Romania si la relatia specialist SAR – firma consultanta – patron:


 “Si noi suntem ingrijorati de soarta acestor ferme.

Lucrurile se intampla exact asa: daca exista, specialistul, deseori si consultantul in acvacultura, sunt lasati pe dinafara repede, de regula de prin faza elaborarii SF, cand ceilalti au impresia ca “s-au prins de faza”

….Apoi apar desenele frumoase, planurile de productie superoptimiste si planurile de afaceri sinucigas de optimiste, pe care de regula firma de consultanta (cea mare, care depune proiectul) le mai ajusteaza pe ici pe colo si mai ales in partile esentiale, la profit adica…ca trebuie “sa dea bine” la amortizare si recuperarea investitiei.…ca sa nu mai zic ca se pluseaza tare pe cresterea cu orice pret a valorii proiectului, ca se lucreaza cu comision..”


 Au castigat in general furnizorii de echipamente si majoritatea banilor s-au reintors in EU.


 “Luandu-ne un pic de distanta si privind in general la fondurile europene, se vede clar ca fie strategiile si planurile operationale sectoriale sunt gresite, fie nu exista o corelare a acestora la nivel de tara, cu alte cuvinte nu avem un master plan (strategie), nu avem un proiect de tara”.


Piscicultorii romani, cu proiecte rezonabile pentru dotarea si modernizarea fermelor traditionale, in valoare de cateva zeci sau sute de mii de euro, nu prea au sanse  fiind respinsi aproape pe banda rulanta.


” Cred ca aici este problema; daca va uitati pe lista beneficiiarilor, firmele cu vechime in piscicultura au aplicat pe sume mici, in general sub 1 mil. euro, si in general pentru achizitia de echipamente si sectii de procesare.

Acum e drept ca daca trebuie sa construiesti de la zero, costurile cresc.

Dar problema pleaca de la planul operational, si de la gaselnita cu “specii valoroase”, care este adevarata sursa a dezastrului.

Daca ai o problema cu consumul de peste, care e printre cele mai mici din Europa, si vrei sa-l dublezi, oare se justifica sa investesti in asa zisele “specii valoroase”?

Cine a stabilit ca sunt mai valoroase decat altele?

De ce e mai valoros salaul decat crapul?

Pentru ca e mai scump la piata?

Dar cand consumatorul roman isi permite sa cumpere numai caras, fitofag, o data pe luna crap si macrou congelat, cui ii ofer eu mii de tone de  salau, sturioni, baramundi si alte trufandale?

Aici se vede ce cunostinte de piata au avut cei care au facut planul operational. Nu neg ca au existat si interese oculte, dar si o necunoastere profunda a realitatilor sectorului.”


 ” Chestia cu speciile valoroase o aplici pe o piata stabilizata, cu consum serios de peste, unde concurenta intre producatori e mare si trebuie venit cu ceva nou.

Ai nostri de-abia au invatat sa manance crap si pastrav si vii si le dai peste mana cu mii de tone de sturioni, tilapia, somn de nu stiu care….

Ca sa va consolati, va spun ca nu suntem singurii, si pe la bulgari s-a facut la fel, ba si la unguri si chiar la polonezi (cea mai mare ferma de tilapia din Europa, peste 1000 tone/an cu recirculare, au facut un ciclu de productie si au ramas cu tilapia nevanduta). Din greseli invatam cu totii…”


 Pe scurt, eu cred ca greseala cea mai mare s-a facut de la elaborarea POP, cand a aparut aceasta gaselnita cu “speciile valoroase”;

Toata lumea stie ca sturionii, salaul, somnul sunt mai valoroase decat pastravul si crapul, in sensul ca sunt mai scumpe, mai rare (nu neaparat mai valoroase si nutritiv);

Dar daca se pune o astfel de eticheta si se fundamenteaza o strategie de investitii pe 7 ani fara a tine cont de contextul pietei de peste, rezultatul e foarte previzibil: dezastru


 ” Cand ai ca obiectiv strategic dublarea consumului de peste pe cap de locuitor, ca sa ajungi eventual la jumatatea mediei europene, nu te apuci sa stimulezi cresterea de ton, baramundi, calcan sau sturioni, ci vezi ce e de facut cu fermele existente si cum se poate stimula consumul de peste in general.”


 Concluzia e urmatoarea:

“chiar daca majoritatea acestor ferme nu vor functiona niciodata, ele si-au produs un efect in economie, s-au cumparat materiale de constructii, combustibil, echipamente si utilaje, s-a construit, au castigat consultantii si arhitectii, s-au platit taxe si impozite, au castigat si bancile…..deci a duduit economia.”


Firma de consultanta care a depus proiectul a demonstrat comisiei ca proiectul este viabil din punct de vedere teoretic. Ei sunt profesionisti.Ti-au trecut proiectul, au incasat comisionul (cu cat valoarea proiectului este mai mare si comisionul este mai mare) si au trecut la urmatorul client.


E randul tau sa demonstrezi ca ce scrie acolo in proiect si planul de afaceri, vei realiza si practic.


Daca nu poti, atunci Dumnezeu cu mila.Bancile vor rupe bucati din tine pentru a-si recupera imprumutul pe care ti l-au acordat la cofinantare iar FEP-ul sa-si recupereze imprumutul cu care te-au creditat deoarece nu ai respectat proiectul.


Acum, daca o fi sa trebuiasca sa dam banii inapoi, din nou va dudui economia, ca trebuie cumva sa faci banii aia sa-i platesti.


Si uite asa ne-am scos cu fondurile europene! Exact ca in bancul cu turistul german:


Un turist german pleacă în concediu în Grecia.

Ajuns în fața unui hotel mai arătos se duce la recepție și roagă respectuos pe hotelier să îi dea cheile de la mai multe camere pentru ca să își aleagă una.

Pentru asta îi lasă 100 euro garanție.

Hotelierul, ia suta garanție.

Îi dă repede toate cheile deoarece nu avea nicio cameră ocupată și îl lasă să își aleagă.

În timp ce turistul vizita camerele, hotelierul fuge repede vizavi la măcelar, îi dă suta și spune:

– Asta pentru a-mi achita datoria la tine apoi fuge înapoi la hotel.

Măcelarul ia suta și se duce la țăran, uite asta este datoria pentru porcul de săptămâna trecută și cele 3 găini.

Țăranul ia suta și fuge la prostituata satului și îi spune uite suta pentru plata ultimelor două vizite la tine și ai de grijă să nu afle nevasta-mea!!!

Prostituata ia suta și fuge la hotelier și își plătește datoria pentru camerele ce le închiriase pe datorie.

În același timp apare și turistul care spune că nu îi place nici o camera așa că își ia suta înapoi și pleacă.

 Acum rezultatul:

 Toate datoriile sunt plătite și nimeni nu are bani.


Speranta noastra e ca nu toate aceste proiecte sunt dezastruoase  din punct de vedere tehnic si ca dupa cativa ani vor intra din nou in circuitul economic…..cam cinic, dar asa se intrevede…


Domnul biolog Cristian Stoicescu, unul din cei mai reputati specialisti romani in nutritia si cresterea intensiva a pestilor din Romania, a facut niste comentarii extrem de punctuale si pertinente pe un site de socializare, referitoare la acest subiect:


“Piscicultura sau acvacultura moderna cum ii spunem mai nou, este un domeniu care a sarit din faza de cercetare in cea de dezvoltare accelerata mai rapid decat s-ar fi asteptat oricine.


Nu e de mirare ca toti lucram cu niste riscuri enorme.


Daca ne comparam cu avicultura sau cresterea bovinelor, acestea aveau deja reviste stiintifice dedicate acum mai bine de 100 de ani.


In acvacultura, primele jurnale stiintifice dedicate au aparut mult catre sfarsitul secolului 20.


In afara de cresterea pastravului si a somonului, care au tehnologii bine puse la punct in ultimii 20-30 de ani, totul in domeniul nostru este la faza incipienta, de-abia iesit din laboratoare.


Reproducerea artificiala la diverse specii, furajele extrudate performante, sistemele de crestere moderne inclusiv cele recirculante, toate sunt creatii relativ recente ale cercetarii si sunt puse in practica cu entuziasm, fara a avea insa in spate o istorie a practicii si succesului.


Toate aspectele acvaculturii sunt deosebit de seducatoare pentru investitori, incepand de la tehnologiile “exotice” si pana la ritmurile de crestere anuale sustinute, naucitoare fata de alte domenii ale zootehniei si agriculturii.


Din pacate, multi investitori vad doar banii (chiar glumim deseori pe tema asta, noi specialistii vedem pesti inotand in bazine, ei vad bancnote).


Din pacate nu e asa simplu, cele mai bune conditii si toti banii din lume nu pot garanta succesul, daca nu ai si oamenii potriviti.


Revenind la SAR, sa nu le demonizam.


Promovarea lor la noi ar putea avea si efecte benefice pe termen lung, avand in vedere ca in ciuda “legendelor” ca Romania ar avea resurse hidrologice extraordinare, realitatea arata ca suntem profund deficitari din acest punct de vedere,  fapt devenit evident in ultimii 10 ani.


In plus, nerespectarea legislatiei de mediu si exploatarile abuzive de paduri, agregate minerale si resurse hidroenergetice din ultimii ani au facut ca si cele mai cristaline rauri de munte sa devina niste torente noroioase, in special in timpul verii, astfel ca multe din pastravariile existente nu fac nici jumatate din productia lor potentiala.


In aceste conditii, orientarea spre SAR pare logica.


Totusi, ceea ce se pare ca am uitat cu totii este faptul ca aparitia tehnologiei SAR are o istorie si un context bine definit.


Ele au aparut fie in tarile cu acvacultura dezvoltata, care devenise limitata de diversi factori: apa, restrictiile de mediu, lipsa terenului pentru infiintarea de ferme noi sau dificultatea obtinerii de licente noi (vezi Danemarca), fie in zonele cu piete foarte bune pentru produsele din acvacultura, ca o solutie pentru relocarea productiei in proximitatea pietelor (UK, SUA etc).


Cei mai performanti in domeniu si singurii care au depasit cu adevarat bariera sustenabilitatii economice a SAR sunt danezii.


Asta nu inseamna ca nu vezi si la ei din cand in cand falimente rasunatoare, pentru ca productia in sistem SAR este la limita superioara a riscului.


In general o astfel de ferma are “in spate” un procesator care contracteaza fara probleme 500-1000 tone/an, procesator care la randul lui vinde mai departe pe pietele din Germania file si file afumat.


Se lucreaza cu marje de profit mici, si de multe ori cativa centi in plus sau in minus per kg fac diferenta intre succes sau faliment.


Aceste lucruri se intampla pe o piata cu o vechime de aproape 100 de ani, aflata la a treia sau a patra generatie de fermieri si antreprenori.


In Romania nu avem nici piata (cererea de peste si produse procesate), nici traditia de 100 de ani, nici procesatori atat de mari, nici experienta si generatiile de acvacultori.


Noi de-abia am invatat sa folosim aeratorul, pompa si oxigenometrul…


In plus, ce ne lipseste cel mai tare este cultura antreprenoriala si chiar cea tehnica: in 24 de ani nu poti prinde din urma societati care terminau prima revolutie industriala acum 150 de ani, cand noi eram in feudalism/sclavagism.


De aceea revin si spun ca in pofida celor spuse mai sus, problema nu e neaparat legata de complexitatea si riscurile SAR, ci de mediul de afaceri, lipsa de cultura antreprenoriala si educatie a investitorilor in general.


In cazul nostru, de modul in care bancile si evaluatorii au citit si inteles acele planuri de afaceri si analize de risc care fac parte din cererile de finantare.”


“Ce pretentii putem avea de la aplicanti, daca bancile nu au specialisti capabili sa analizeze un plan de afaceri, iar autoritatea de management nu are evaluatori care sa respinga din start proiectele al caror plan de afaceri este evident nefezabil? “


Stimate cititor, dornic de a rasturna muntii in acvacultura SAR, inainte de a te apuca de o asemenea afacere, pune-te in fata oglinzii dupa ce ai citit un plan de afaceri sanatos si nu coafat din interes, si raspunde-ti sincer la urmatoarele intrebari:


-ce vrei sa faci?

-esti sigur ca vrei sa faci ?

esti sigur ca merita sa faci ?


Daca raspunsurile te multumesc pe deplin, mergi mai departe. Fa analiza pe care o descriu in randurile de mai jos , judeca pe urma drept si in final ia o decizie dupa ce ai intors pe toate partile datele.


A cam trecut perioada tepelor cu fonduri europene.Facem investitia si vedem noi pe urma daca functioneaza este cu dus-intors. Nu prea mai merge asa.


Produci peste si nu ai cui sa-l vinzi, vei avea o mare problema. Produci mai scump decat trebuie, iar vei avea o mare problema. Ai proiectat prost sistemul din dorinta de a ciupi cat mai mult la constructie, iar ai o mare problema. Ti-a murit tot pestele deoarece ai preferat sa-ti pui un nepot somer la pupitrul de comanda in loc sa-ti angajezi un specialist in SAR, cu siguranta ca vei avea cea mai mare problema.


Personal, la cursurile din  Marea Britanie am invatat ca o foarte mare importanta in dezvoltarea si supravetuirea unei asemenea afaceri costisitoare in acvacultura, este cunoasterea mediului extern.


Ea va permite identificarea oportunitatilor si amenintarilor care pot aparea din actiunea factorilor politici, economici, sociali si tehnologici.


Daca analizezi cu mare atentie mediul extern, vei putea identifica care iti vor fi clientii, care sunt nevoile lor si in acelasi timp vei putea sa-ti cunosti si concurenta.


Cei care au avut sansa sa mearga pe la cursuri stiu ca pentru a investiga acest mediu ai la dispozitie acea celebra analiza SWOT.


 SWOT (Strenghts, weaknesses,opportunities,threats) inseamna in limba romana:

-Puncte tari

-Puncte slabe

-Oportunitati

-Amenintari


Punctele tari si slabe se refera la afacere dvs. ca intreg iar oportunitatile si amenintarile sunt legate de modificarile care apar in mediul extern.


Armonizarea primilor doi cu ultimii doi reprezinta arta de a supravetui si de a avea succes pe piata.


De asemenea trebuie sa-ti planifici optiunile alternative de genul: “ce se poate intampla daca… ?


Pentru a nu fi luat prin surprindere trebuie sa fii pregatit pentru cat mai multe eventualitati.


Viata afacerii este influentata in cel mai inalt grad de cererea existenta pe piata.


Concurenta influenteaza afacerea, punandu-si amprenta asupra ofertei de produse si servicii, de stabilire a preturilor, de organizare a distributiei si promovarii acestora.


Nu trebuie uitat nici o clipa ca fiecare afacere se desfasoara intr-un mediu extern general, care trebuie privit intr-un sens mai larg si care este constituit din interactiunea factorilor:


A. Politici (cadru legislativ existent)


Politicul dicteaza cadrul legal in care se desfasoara activitatea afacerii.

-legea privind impozitarea societatilor comerciale

-legea privind TVA-ul

-legea privind  impozitarea populatiei

-legea privind protectia mediului

-samd


B.Economici (mediul economic al afacerii ):


-ciclu economic,

-ratele de schimb ale monedei nationale,

-rata inflatiei, ratele dobanzilor,

-puterea de cumparare a populatiei


C. Sociali


-numar de persoane pe grupe de varsta

-modificari in obiceiuri alimentare a populatiei

-dorinta unor categorii sociale de a consuma peste de caltate superioara


 D.Tehnologici


Factorii economici sunt interconectati precum simptomele unei boli.


O scadere a ratei de schimb va impinge in sus costurile,deoarece vor creste preturile materialelor provenite din import.(furaje, material piscicol, icre embrionate etc.)


O crestere a energiei electrice si carburantilor va impinge in sus pretul de productie.


O crestere ridicata a ratei inflatiei poate scadea puterea de cumparare a populatiei cu efecte negative asupra cererii de peste si produse de peste.


Cresterea dobanzilor poate conduce la reducerea imprumuturilor afectand buna desfasurare a afacerii.


Rezumand,mediul extern poate fi considerat ca reprezentand totalitatea factorilor si influentelor care se sustrag controlului direct.


Fara o foarte buna analiza si intelegere a factorilor care compun mediul extern este imposibil sa va planificati afacerea, sa preintampinati efectele negative si sa fructificati sansele pe care vi le ofera piata.


PS.

1.Aveti aici filmarea de care va spuneam la inceputul articolului: Partea 1-a si Partea a 2 a . Ironia sortii a fost aceea ca atunci cand au fost difuzate episoadele la TV , ferma intrase deja in faliment.

2.  Priviti urmatorul videoclip. Cam asa trebuie sa sune functionalitatea instalatiei SAR. Aproape de perfectiune.

 

Daca veti dori ca pe viitor sa fiti informati cand va apare o noua postare pe blog, puteti sa va scrieti adresa de email in coltul din dreapta sus .Restul il fac eu.

 

 

 

Share

Comments

  1. mutescu andrei Says: January 17, 2017 at 4:34 pm

    am tinut in viata un sistem recirculant pastrav 4 ani si am invatat numai din pierderi acum dupa 2 ani de stagnare reiau cu optimism deoarece experienta+piata desfacere regim propriu+ energie electrica proprie imi da sansa sa mananc sanatos in caz ca nimeni nu doreste sa pape peste

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


7 + 2 =

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Website is Protected by WordPress Protection from eDarpan.com.